Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicţionar medical

Dicţionar medical

Data: 09 Mai 2008

- demineralizare: stare caracterizată prin reducerea mineralizării osoase;

- densitate osoasă: cantitatea de os prezentă în structura scheletică. Cu cât densitatea este mai mare, cu atât osul e mai puternic. Densitatea osoasă e influenţată puternic de factori genetici, care, uneori, sunt influenţaţi de factorii de mediu şi de medicamente. De exemplu, bărbaţii au o densitate osoasă mai mare decât a femeilor. În mod normal, densitatea osoasă acumulată în timpul copilăriei atinge un maxim în jurul vârstei de 25 de ani. Această densitate este menţinută timp de aproximativ 10 ani. După vârsta de 35 de ani, atât bărbaţii, cât şi femeile pierd în mod normal 0,3-0,5% din densitatea osoasă în fiecare an, ca urmare a procesului de îmbătrânire. Sinonim: masă osoasă;

- denutriţie: stare patologică în care necesităţile energetice sau proteice ale organismului nu sunt acoperite. Atunci când denutriţia afectează copiii, dacă este energetică, se vorbeşte de marasm, denutriţia proteică fiind denumita kwashiokor. Carenţele în vitamine, în fier şi în alte minerale sunt foarte des asociate în aceste stări. O denutriţie survine din cauza unei carenţe de aport, fie absolută (aport alimentar insuficient), fie relativă (creşterea necesităţilor energetice sau proteice ale subiectului), aceste două cauze putând să se conjuge la unul şi acelaşi bolnav. Carenţele de aport absolute sunt, în general, urmarea unei deficienţe alimentare: foamete, sărăcie, tulburare de comportament alimentar (regim excesiv de slăbire, aberaţie dietetică, anorexie psihogenă, depresiune, grevă a foamei). O carenţă de aport poate, de asemenea, să fie consecinţa unei anomalii a procesului de digestie sau de absorbţie a alimentelor consumate. Carenţele de aport relative intervin în cursul diverselor bolii, când cheltuielile energetice cresc, ca urmare a creşterii cheltuielilor celulare: cancer, boala infecţioasă (SIDA, tuberculoză), inflamatorie (poliartrită reumatoidă) sau metabolică (hipertiroidie), insuficienţă respiratorie cronică, insuficienţă cardiacă. Denutriţia se manifestă printr-o pierdere importantă în greutate, o creştere a dimensiunilor ficatului, o uscăciune a pielii şi părului, unghii casante, striate sau deformate şi, uneori, când denutriţia este, în principal, proteică, prin edeme, precum şi prin deficienţă imunitară;

- deontologie: totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor;

- depigmentare: micşorare, pierdere sau absenţă a pigmentaţiei normale a pielii. O leucodermie corespunde, aproape întotdeauna, unei micşorări a cantităţii de melanină (pigment al pielii). Se observă, în cursul bolilor congenitale prezente de la naştere, sub formă generalizată (albinism) sau localizată (nev anemic), sau, de cele mai multe ori, în cursul bolilor dobândite, în special psoriazis, lepră, sifilis, pitiriazis versicolor (infecţie cu o ciupercă) şi, mai ales, vitiligo (pete albe de cauză necunoscută). Sinonime: acromie, leucodermie.