Dicţionar medical

- caşexie: stare de slăbiciune profundă a organismului, legată de o denutriţie foarte importantă. Caşexia, în sine, nu este o afecţiune, ci un simptom, ale cărui cauze sunt diverse. Poate constitui consecinţa unei anorexii (diminuarea sau pierderea totală a poftei de mâncare);

- cataplasmă: pastă obţinută din diferite pulberi, amestecate cu apă sau uleiuri, care se aplică pe tegument, caldă, şi care are efect relaxant sau stimulant, emolient şi antiiritant;

- cataplexie: dispariţie bruscă a tonusului muscular, antrenând cel mai des căderea subiectului. Cataplexia survine în cazul unor emoţii puternice, agreabile sau neplăcute şi durează, în general, de la câteva secunde până la câteva minute;

- catar: creşterea secreţiei unei mucoase, secundar inflamaţiei (ex.: catar nazal - creşterea secreţiilor mucoasei nazale);

- cataractă: opacifiere parţială sau totală a cristalinului, consecutivă alterării metabolismului fibrelor cristaliniene şi responsabilă de o scădere progresivă a vederii. Există diferite tipuri de cataractă:

- cataracta subiectului în vârstă este cea mai frecventă. Începând de la 65 de ani, orice individ poate prezenta un început de cataractă, care se accentuează cu vârsta. Cauzele nu sunt încă exact cunoscute;

- cataracta adultului poate fi de origine traumatică. Mai poate rezulta şi dintr-o boală generală (diabet, cel mai des), din tulburări de metabolism fosfocalcic (hipoparatiroidie, tetanie), din unele afecţiuni neurologice sau dermatologice, precum şi din unele tratamente prelungite;

- cataracta copilului are o origine uneori dificil de stabilit. Poate fi congenitală, cauzată de o boală infecţioasă contractată de mamă în timpul sarcinii şi transmisă embrionului (rubeola) sau, mai rar, poate fi consecinţa unei boli metabolice;

- catecolamine: grup de substanţe cu rol major în răspunsul la stres al organismului. Cele mai importante catecolamine sunt: adrenalina şi noradrenalina;

- cateter: tub prin care sunt introduse/eliminate lichide în/din organism;

- cateterism: introducere a unui catater (tub din material plastic, de calibru milimetric) într-un vas sangvin sau într-un canal natural, în scopuri diagnostice sau terapeutice. Cateterismul este utilizat în special cu intenţia de a realiza o radiografie, după injectarea unui produs de contrast, pentru a vizualiza cavităţile organismului; pentru a explora şi a dilata, cu ajutorul unui cateter cu balonaş, îngustările vasculare şi cardiace; pentru a măsura debitele şi presiunile sângelui în diferitele vase; pentru a introduce local substanţe medicamentoase sau pentru a evacua un lichid. Sinonim: cateterizare;

- cateterism cardiac: constă în introducerea în cavitatea unui vas sangvin a unui cateter, care este dirijat să alunece până în cavităţile inimii, pentru a-i explora funcţionarea. Cateterismul cardiac permite diagnosticarea unei boli cardiace, evaluarea gravităţii sale şi aprecierea răsunetului ei, dacă este vorba de o boală congenitală sau dobândită;

- cauterizare: proces prin care este distrus un ţesut (piele), folosind curent electric, căldură, gheaţă (zăpadă carbonică) sau substanţe chimice (ex.: nitrat de argint); distrugere a unui ţesut cu scopul de a suprima o leziune, de a opri o sângerare sau de a face să regreseze înmugurirea exuberantă a unei cicatrici. Cauterizarea este cel mai des localizată şi superficială practicată pe piele sau pe o mucoasă. Principalele metode de cauterizare sunt electrocoagularea, prin trecerea unui curent electric prin bisturiul electric, distrugerea cu laser, crioterapia (tratamentul prin frig). Uneori se recurge la aplicarea unei substanţe caustice.