Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Dicţionar medical
- carenţă marţială: deficit în fier al întregului organism. Poate fi consecinţa unei malabsorbţii intestinale, a unui aport insuficient în fier sau a unor hemoragii cronice. Deficitul are influenţă mai ales asupra producţiei de hemoglobină a globulelor roşii. Anemia feriprivă este, de asemenea, o consecinţă a carenţei marţiale. Sinonime: sideropenie, deficit marţial;
- carie: boală ce distruge structurile dintelui, evoluând de la periferie (smalţ) spre centrul dintelui (pulpa dentară); - carnitină: substanţă întâlnită în celule, care stimulează oxidarea (arderea) acizilor graşi (grasimilor); acid aminat, al cărui deficit poate provoca o miopatie (boală gravă a muşchilor); - caroten: pigment portocaliu, liposolubil, precursor al vitaminei A, prezent în morcovi, roşii, unele legume verzi, în fructe, în laptele integral şi în unt. Un consum excesiv de alimente bogate în beta-caroten provoacă o îngălbenire a pielii. Această coloraţie dispare imediat ce se suprimă excesul de aport alimentar în beta-caroten. Beta-carotenul protejează pielea faţă de soare; - carotidă (artera): arteră a gâtului şi a capului; artere pereche care participă la vascularizarea capului (inclusiv creier). Există două carotide primitive, una dreaptă, alta stângă. Cele două vase merg de o parte şi de alta a traheei, de la baza gâtului până la înălţimea larginelui, unde se divid fiecare în două ramuri principale, carotida internă şi carotida externă. Carotidele au două zone sensibile, de fiecare parte a gâtului: sinusul carotidian, care intervine în reglarea tensiunii arteriale şi corpusculul carotidian, care joacă un rol important în reglarea saturării în oxigen a sângelui şi în funcţionarea respiraţiei. Ocluzia uneia dintre aceste artere poate antrena un accident vascular cerebral (AVC); - cartilagiu: ţesut conjunctiv care constituie scheletul embrionului; la adult, se întâlneşte în cantitate mică, îndeosebi la nivelul suprafeţelor osoase ale unor articulaţii. Unele boli infecţioase, tumorale, inflamatorii (artrita) sau degenerative (artoza) sau bolile osoase ca osteocondrita sau condrocalcinoza, provoacă o alterare a cartilagiului. Sinonim: cartilaj; - catalepsie: stare patologică ce apare în unele boli psihice şi care se caracterizează printr-o rigiditate bruscă a muşchilor, întărirea accentuată a corpului, scăderea bătăilor inimii, încetinirea respiraţiei.