Dicţionar medical

- cardiologie: studiul inimii şi al afecţiunilor ei;

- cardiopatie ischemică: boală a inimii determinată de insuficienta irigare cu sânge a acesteia;

- cardie: sfincter esofagian inferior, loc de legătură între esofag şi stomac; are rol de sfincter (poartă), împiedicând refluarea alimentelor din stomac în esofag;

- cardiospasm: contractură intensă şi prelungită a cardiei, fenomen ce conduce la apariţia acalaziei (imposibilitatea relaxării cardiei, cu dilatarea consecutivă a esofagului în timpul alimentaţiei);

- cardiostimulare: metodă de tratament a unor tulburări de ritm cardiac, care constă în stimulare electrică a miocardului, ce încearcă să imite stimularea naturală, determinată de ţesutul excitoconductor al inimii;

- cardiotonic: medicament care creşte forţa de contracţie a inimii. Medicamentele cardiotonice sunt indicate în caz de insuficienţă cardiacă şi pentru a trata unele tulburări ale ritmului (accelerare, încetinire). Sunt prescrise fie pe cale injectabilă, în caz de urgenţă (şocul cardiogenic şi stopul cardiocirculator), fie pe cale orală, pe termen lung. Fiecare produs are propriile lui efecte nedorite, dar toate au un risc comun: apariţia tulburărilor de ritm cardiac, uneori grave (accelerarea sau încetinirea prea intense);

- cardită: inflamaţie a unei părţi sau a întregii inimi (miocardită - inflamaţie a miocardului; endocardită - inflamaţie a endocardului şi a valvelor; pericardită - inflamaţie a pericardului);

- carenţă alimentară: absenţa sau insuficienţă a unor alimente indispensabile echilibrului şi dezvoltării fizice a subiectului. O carenţă alimentară poate fi globală sau selectivă şi poate să se refere la nutrimente, acţionând în foarte mici doze, ca sărurile minerale, oligoelementele sau vitaminele. Poate fi legată de un defect de aport, de un regim dezechilibrat sau de o incapacitate a organismului de a utiliza nutrimentele sus-menţionate. Afecţiunile organice care însoţesc anorexia (cancerul, hepatita, tuberculoza) au, de asemenea, drept consecinţă carenţele cu diferite grade de gravitate.

Efectele unei carenţe alimentare sunt cu atât mai dezastruoase cu cât survin mai precoce. La embrion, făt sau sugar, carenţa alimentară împiedică diviziunea celulară. Un copil care a suferit o carenţă alimentară înainte de naştere şi în cursul primului său an de viaţă riscă să prezinte debilităţi ale sistemului nervos central, procesul fiind ireversibil. În schimb, o carenţă alimentară care afectează un copil mai mare de un an nu are decât efecte temporare, deoarece aceasta poate fi restabilită în urma unei alimentaţii corecte.