Dicţionar medical

- Behcet (boală a lui) - afecţiune cronică evoluând în pusee inflamatorii recidivante. Această boală rară este o afecţiune a vârstei adulte. Ea survine, în principal, în Orientul Mijlociu, în Japonia şi în bazinul mediteranean. Boala lui Behcet pare să fie o boală autoimună, în declanşarea căreia ar juca un rol o infecţie cauzată de un virus încă neidentificat. Afecţiunea este, adesea, cronică şi recidivantă; a se traduce prin afte ale mucoaselor bucală şi genitală, uneori ale pielii, prin artrite şi printr-o uveită (inflamaţie a ochiului). Ea mai poate să stea la originea unei meningite şi comportă adesea o atingere vasculară (arterită, anevrism arterial, flebită). Apariţia ulcerelor intestinale, epididimitei şi a simptomelor neuropsihiatrice este, de asemenea, posibilă;

- Benign - califică o boală care evoluează, în mod simplu şi fără consecinţe grave, spre vindecare. Caracterizează o leziune necanceroasă, localizată şi care nu antrenează nici o diseminare de metastaze în ţesuturile învecinate (spre deosebire de cea malignă). Despre o tumoră: celulele benigne pot avea, aproximativ, aspectul unui ţesut normal, atunci când sunt privite la microscop. Acestea cresc şi comprimă sau deplasează ţesuturile învecinate, dar nu le invadează. Tumorile benigne de mărimi mai reduse nu dau simptomatologie şi pot fi neglijate; cele mai mari se îndepărtează, de preferat după ce diagnosticul de benignitate a fost stabilit;

- Benzoat de sodiu - aditiv alimentar utilizat ca şi conservant, de obicei în băuturile răcoritoare carbogazoase;

- Benzodiazepina - medicament utilizat, în principal, în tratarea anxietăţii şi insomniei. Benzodiazepinele, care au un efect anxiolitic, sunt utilizate ca sedative psihice; ele diminuează anxietatea sub diferitele ei aspecte (tensiune psihică, emotivitate, inhibiţii psihologice), tulburările psihosomatice, agitaţiile psihiatrice. Unele dintre ele sunt prescrise, special, împotriva insomniei. În plus, benzodiazepinele sunt utile şi în anestezie, pentru a atenua contracturile musculare, şi în cazul tetanosului;

- Berger (boală a lui) - boala cronică a glomerurilor renali, caracterizată prin prezenţa imunoglobulinei A în aceste unităţi filtrante. Boala lui Berger afectează mai ales subiecţii tineri, cu o netă preponderenţă, a celor masculini. Boala lui Berger poate să se manifeste printr-o hematurie (prezenţa de globule roşii în urină) vizibilă cu ochiul liber, survenind adesea în paralel cu infecţiile căilor aeriene superioare (laringe, faringe, fose nazale). În alte cazuri, afecţiunea evoluează fără simptome evidente; descoperirea sa, adesea întâmplătoare, este urmarea unui examen care pune în evidenţă o hematurie microscopică, uneori asociată cu o slabă proteinurie (prezenţa proteinelor în urină).