Dieta în sindromul de colon iritabil

Una dintre cele mai frecvente condiții medicale care afectează tractul gastrointestinal este sindromul de colon iritabil (SCI), denumit și colon spastic, colită, colită mucoasă. Milioane de oameni suferă de acesta la nivel mondial, experimentând dureri abdominale intermitente, în special în partea inferioară a abdomenului, balonare, episoade de diaree și/ sau constipație, senzație de eliminare incompletă a scaunului. Universitatea americană Johns Hopkins estimează că 10-15% din populația lumii moderne suferă de colon iritabil, iar Colegiul American de Gastroenterologie, până la 20% din populația mondială.

Deși este o afecțiune frecventă, cauzele precise ale SCI nu se cunosc. Lipsa de specificitate a simptomelor și absența unei metode precise de diagnostic fac ca sindromul de colon iritabil să fie subdiagnosticat. Totuși, este foarte important ca diagnosticul să fie pus corect de către medicul gastroenterolog, pentru că simptomele pot fi confundate cu cele ale unor afecțiuni încă și mai grave, cum sunt colita ulcerativă, boala Crohn, diverticulita (care poate predispune și la instalarea colonului iritabil), cancerul colorectal, boala celiacă.

Pot trece chiar și patru ani de la debutul simptomelor până la punerea diagnosticului de sindrom de colon iritabil. Uneori manifestările pot fi atât de serioase, încât duc la absenteism la locul de muncă sau la scăderea randamentului. În general, diagnosticul se pune în situația în care durerea abdominală a fost experimentată cel puțin o dată pe săptămână în ultimele trei luni și dacă sunt valabile cel puțin două din următoarele condiții: durerea are legătură cu eliminarea scaunului (fie se intensifică, fie se ameliorează), odată cu durerea apare și o modificare în frecvența scaunelor şi se schimbă aspectul scaunului.

Neavând o bază organică clară, adică nefiind declanşat de o anomalie fizică, sindromul de colon iritabil este descris drept o disfuncție de tract gastrointestinal. Unii spe­cialiști sunt de părere că acesta implică tulburări ale intestinului de natură nervoasă sau musculară. Însă cel mai probabil simptomele sunt cauzate de o varietate de factori. Studii realizate în cadrul Uni­versității Lund din Suedia au arătat că rudele pacienților cu SCI au un risc mai mare de a suferi de aceeași problemă, semn că poate exista un fundament genetic. Un stu­diu publicat în 2018 într-o revistă științifică de gastroenterologie a identificat un risc mai mare pentru femei, cu manifestarea simptomelor mai ales în perioada menstrelor. Într-adevăr, schimbările hormonale afectează tractul gastrointestinal, de aceea multe femei, în perioada lunară, experimentează dureri abdominale, constipație, balonare, intensitatea acestora crescând semnificativ atunci când femeia suferă și de SCI.

Alte studii au arătat că de multe ori SCI a fost declanșat de o gastroenterită infecțioasă, fiind vorba deci de un sindrom postinfecțios. De asemenea, persoanele fumătoare sunt mai predispuse la a dezvolta SCI, iar anxietatea și stresul dublează riscul. O altă posibilă cauză vizează dezvoltarea exagerată a bacteriilor în intestinul subțire, în special a speciilor care în mod normal trăiesc în colon. Această su­pracreștere poate cauza senzația de balonare și gaze în exces, diaree, constipație și sensibilitate crescută la durere. În aceste cazuri, este necesar tratamentul cu antibiotice, urmat de probiotice.

Un lucru interesant, pe care l-au arătat cercetările, este acela că la persoanele cu SCI colonul este mai sensibil la stimulare, reacționând agresiv la stimuli care pe alte persoane nu le afectează, stimuli precum presiunea asupra pereților colonului exercitată de gaze sau de fecale. Și nu doar colonul este mai sensibil, ci și persoanele însele sunt mai sensibile, mai conștiente de evenimentele ce se petrec în colon. În cadrul unor experimente în care voluntarilor li s-au introdus niște baloane în diferite segmente ale intestinului, cei cu SCI au simțit durerea mult mai repede decât ceilalți. De asemenea, unele medicamente pot agrava fie diareea (siropurile și medicamentele pentru tuse care conțin sorbitol; unele medicamente antidepresive, ca Cipralex, fluoxetină, sertralină), fie constipația (tot unele antidepresive, antibioticele).

Spasmele colonului la persoanele cu SCI pot fi determinate și de stres și alți factori emoționali; studiile au scos la iveală rate considerabil mai mari ale problemelor psihiatrice în rândul persoanelor cu SCI.

În ce privește alimentația, cercetători de la Universitatea Monash din Australia au identificat 4 clase de glucide cu lanț scurt care nu sunt absorbite în totalitate la nivelul intestinului subțire. Când acestea ajung în colon, sunt fermentate de bacteriile rezidente. Câteva alimente cu un conținut crescut de astfel de glucide (FODMAPs), declanșatori puternici ai simptomelor, sunt leguminoasele (fasole, linte, năut), conopida, ciupercile, tărâțele și făina de grâu. În prezent, cel mai bun lucru pe care îl pot face pacienții cu SCI este, pe lângă medicația prescrisă de gastroenterolog, să urmeze o dietă cu un conținut redus de glucide (low-FODMAPs).