Dieta săracă în fibre afectează negativ microbiota intestinală

„Nu știm ce o provoacă, prin urmare, nu știm cum să o vindecăm”, spune dr. Claudia Gruss, specialist în gastroenterologie, făcând referire la boala inflamatorie intestinală. Într-adevăr, cauzele precise ale acestei afecțiuni sunt necunoscute, dar există mai mulţi factori luaţi în considerare care o pot declanşa: componenta genetică, factori de mediu și comportamentali, stresul, unele medicamente. Toate acestea au impact asupra microbiotei intestinale, iar compoziția acesteia poate fi influenţată pozitiv prin dietă.

Acest termen, boala inflamatorie intestinală, desemnează, de fapt, două afecțiuni ale sistemului digestiv: colita ulcerativă (localizată la nivelul colonului și rectului) și boala Crohn (cu posibilitate de localizare la nivelul oricărui segment al tubului digestiv). Ambele afecțiuni produc ulcerații și inflamație, fiind caracterizate de dureri abdominale intense, diaree, tulburări de digestie și disconfort. Împreună, aceste boli afectează circa 5 milioane de persoane la nivel mondial. Într-adevăr, cauzele precise ale acestor afecțiuni sunt necunoscute.

Există însă o componentă genetică importantă, astfel încât persoanele care au un părinte sau un frate afectat au risc mai mare de a dezvolta boala inflamatorie intestinală decât cele care nu au un istoric familial în acest sens. Există și unii factori de mediu și comportamentali care ar putea-o declanșa, cel mai important dintre aceștia fiind fumatul. Alți factori legați de stilul de viață care pot crește riscul sunt alimentația bogată în grăsimi saturate, carne roșie și produse ultraprocesate, unele medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene (cum este ibuprofenul), antibioticele și anticon­cepționalele, stresul cronic, somnul insuficient și neodihnitor, lipsa de mișcare, a contactului cu solul și cu animalele.

Modul în care acești factori își lasă amprenta asupra intestinului vizează, într-o măsură foarte mare, impactul lor asupra microbiotei intestinale. Inclusiv factorul genetic se referă la crearea unui fond autoimun determinat de răspunsul imunitar anormal față de bacteriile intestinale.

Intestinul uman reprezintă sediul a circa 100 de trilioane de microorganisme, dintre care majoritatea trăiesc în simbioză cu noi, contribuind la digestie și la înlăturarea bacteriilor patogene. Acest echilibru dintre bacteriile benefice și cele dăunătoare este esențial, perturbarea acestuia, numită disbioză, putând declanșa un răspuns imun din partea corpului și, totodată, poate contribui la alterarea barierei intestinale. Odată slăbită această barieră formată din milioane de celule ținute laolaltă cu ajutorul unor molecule produse de bacteriile „bune”, ea poate fi traversată de bacterii, molecule alimentare și/ sau toxine. Acestea pătrund în fluxul sangvin și limfatic, declanșând un răspuns imun inflamator.

Principala cale prin care ne influențăm compoziția microbiotei intestinale este dieta. Bacteriile saprofite din intestin se hrănesc și își obțin energia prin procese de fermentație a carbohidraților complecși, adică a fibrelor alimentare, numite și prebiotice. Ca urmare a procesului de fermentație, bacteriile produc o seamă de metaboliți benefici pentru noi. Între aceștia se numără acizii grași cu lanț scurt cu efecte protectoare asupra mucoasei intestinale. Cea mai mare parte a acestor acizi grași este absorbită în sânge, având roluri multiple în corpul nostru: sunt antiinflamatori, influențează formarea depozitelor de grăsime, pot fi sursă de energie pentru creier, induc senzația de sațietate și au impact inclusiv asupra dispoziției noastre psihice. O dietă săracă în fibre, așa cum este în general alimentația modernă, afectează negativ microbiota intestinală, cu repercusiuni atât locale, cât și generalizate.

Dincolo de disconfortul serios provocat de boală, inflamația cronică asociată cu aceasta constituie un factor important de risc pentru cancerul colorectal, dar și pentru alte boli cu componentă inflamatorie, precum afecțiuni ale ochilor, pielii, articulațiilor, plămânilor și căilor respiratorii, ficatului și căilor biliare și tulburări de coagulare a sângelui.

Cu toate că, deocamdată, nu putem vorbi despre vindecarea acestor afecțiuni, abordarea terapeutică a acestora vizează remisia, adică reducerea simptomelor într-o măsură cât mai mare, scăderea nivelului sangvin al markerilor inflamatori și obținerea unor biopsii cu aspect normal al țesutului. Un alt obiectiv important al terapiei îl constituie prevenirea puseelor de boală.

În general, tratamentul celor două afecțiuni este același, constând în medicamente antiinflamatoare (precum corticosteroizii), imunosupresoare sau tratament biologic. Rolul medicului este deosebit de important pentru monitorizarea și gestionarea eficientă a bolii, a perioadelor de remisie, a puseelor, ca și a efectelor secundare ale medicamentelor.

În ce privește recomandările dietetice, acestea sunt destul de generale, până în prezent nedispunând de un regim alimentar specific eficient. Specialiștii îndeamnă la adoptarea unei diete sănătoase, cu evitarea alimentelor ultraprocesate, care conțin aditivi ce ar putea fi asociați cu puseele de boală inflamatorie intestinală. Activitatea fizică, menținerea unei greutăți corporale optime, evitarea fumatului și odihna pot contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților. Totuși, Fundația Crohn’s & Colitis propune, între altele, și încercarea de a exclude, cel puțin temporar, grâul, lactatele, carnea roșie și untura.