Dieta şi mişcarea, esenţiale pentru scăderea în greutate

Mulţi obezi pot reuşi o scădere în greutate de scurtă durată doar prin regim alimentar, dar succesul pe termen lung este mai dificil de obţinut. „Armele“ terapeutice sunt: tratamentul dietetic, activitatea fizică, psihoterapia, tratamentul medicamentos, chirurgia (ultimele două rezervate cazurilor speciale).

Prima condiţie a succesului este ca subiectul să îşi dorească să facă un efort pentru reducerea greutăţii. Motivaţia poate fi întărită prin informare: înţelegerea riscurilor obezităţii şi a beneficiilor scăderii ponderale. În plus, informarea ajută „candidatul“ să-şi propună scopuri realiste (o reducere a greutăţii cu 10% în 6 luni - de exemplu), evitând, astfel, dezamăgirea de a obţine rezultate inferioare celor lăudate în reclamele TV. Intervenţia se îndreaptă spre modificarea stilului de viaţă, cu schimbarea obiceiurilor alimentare şi creşterea activităţii fizice, esenţiale pentru un efect durabil. Reducerea aportului alimentar cu 500 kcal/zi şi integrarea mişcării în viaţa cotidiană asigură o balanţă energetică negativă, cu o scădere în greutate de aproximativ ˝ kg săptămânal şi reducerea cu 10% a greutăţii în 6 luni. Pentru a păstra pe termen lung aderenţa subiectului la tratamentul dietetic, este important ca regimul alimentar prescris să nu fie foarte restrictiv (nu sub 1.000 kcal/zi), să fie variat şi flexibil, altfel plictiseala şi frustrarea vor umbri entuziasmul iniţial. Alimentele trebuie să răspundă necesităţilor individului ca aport de proteine, vitamine, minerale şi să fie adaptate problemelor de sănătate asociate; este de preferat o dietă de 1.300-1.400 kcal/zi, cu proteine aproximativ 1 g/kg de greutate ideală şi mai puţin de 30% din calorii, ca grăsimi (sub 50 g/zi).

Activitatea fizică ajută la obţinerea unui bilanţ energetic negativ şi reduce pierderea de ţesut muscular care apare în cursul curelor de slăbire. Pentru a scădea în greutate şi a menţine scăderea obţinută prin dietă, sunt necesare aproximativ 30 minute/zi de activitate fizică intensă (jogging, aerobic, mers pe bicicletă) sau 60-75 minute/zi de activitate fizică moderată (de exemplu mers rapid), măcar 4-5 zile din săptămână. Mulţi „grăsuţi“ au dificultăţi în îndeplinirea acestor sarcini, prin urmare este de preferat a propune, iniţial, scopuri mai modeste, ulterior crescând progresiv gradul de solicitare fizică, pe măsura creşterii toleranţei; în plus, mişcarea poate fi integrată în viaţa noastră de zi cu zi prin alegerea mersului pe jos în locul unei staţii cu autobuzul şi a urcatului pe scări în locul folosirii liftului.

Ajutorul psihologic înlesneşte recunoaşterea de către subiectul obez a obiceiurilor alimentare şi de stil de viaţă care au promovat câştigul ponderal şi, prin urmare, modificarea lor. În acest scop sunt utile automonitorizarea (întocmirea unor jurnale care consemnează aportul alimentar şi activitatea fizică), recunoaşterea şi evitarea situaţiilor care conduc la consum alimentar exagerat (situaţii conflictuale, conjuncturi sociale), suportul social (părinţi, prieteni, colegi, grup de psihoterapie - care pot fi un sprijin şi o sursă de încurajare permanentă în lupta cu kilogramele în plus).