Dietele restrictive subminează sănătatea organismului

În ultimii ani, sănătatea a devenit nu doar un obiectiv, ci un adevărat simbol social. Rețelele de socializare abundă în imagini cu farfurii perfect proporționate, smoothie-uri verzi, cure și detoxuri care promit miracole și diete care garantează performanțe aproape supra­ome­nești. De la diete hiperproteice la post intermitent, de la raw-vegan la diete carnivore, presiunea pentru a avea o alimentație corectă a transformat actul fundamental, natural și sacru, din perspectiva creștinului, de a te hrăni, într-o sursă de anxietate, confuzie, conflicte și chiar boală.

Unul dintre cele mai alarmante fenomene apărute în acest context este ortorexia, o tulburare de comportament alimentar mai puțin cunoscută, dar tot mai prezentă, definită prin obsesia pentru mâncatul „curat” și respingerea completă a oricărui aliment perceput ca nesănătos. Spre deosebire de anorexie, ortorexia nu pune accentul pe kilograme, ci pe moralizarea alimentelor și pe un control rigid asupra corpului. Totuși, consecințele pot fi la fel de grave.

Ortorexia începe adesea cu intenții bune: dorința de a mânca mai bine, de a elimina alimentele ultraprocesate, de a adopta un stil de viață echilibrat, de apropiere și respect față de natură. Problema apare când regulile devin din ce în ce mai stricte și rigide, iar persoana în cauză se teme de orice abatere. Dacă regimul este încălcat, apar remușcările și sentimentele de vino­văție.

Mesele în oraș devin surse de panică, invitațiile la prieteni sunt evitate, mesele de sărbători nu mai sunt prilejuri de bucurie și comuniune. Ore întregi sunt dedicate calculării, analizării și perfecționării meniurilor. În timp, restricțiile alimentare pot duce la carențe nutriționale serioase: deficite de vitamine, minerale și proteine, dezechilibre hormonale, pierdere de masă musculară și slăbirea sistemului imunitar.

La nivel psihologic, ortorexia produce izolare socială, iritabilitate, anxietate și o relație tensionată cu propriul corp și cu propriile nevoi reale. Alimentația nu mai este o plăcere, ci un exercițiu de autocontrol permanent. Alimentele nu mai sunt hrană, ci formule chimice.

Riscurile eliminării carbohidraților

Un alt tip de alimentație la modă este reprezentat de dietele ketogenice. Promovate pentru scăderea rapidă în greutate și creșterea energiei, acestea încurajează consumul ridicat și foarte ridicat de grăsimi, odată cu eliminarea aproape completă a carbohidraților, forțând organismul să intre în cetoză.

Deși poate fi eficientă pe termen scurt, dieta keto nu este lipsită de riscuri. Metabolismul este obligat să funcționeze într-un regim extrem, iar mulți adepți experimentează așa-numita „gripă keto”: oboseală, dureri de cap, iritabilitate, tulburări de somn. Pe termen lung, un astfel de regim provoacă dezechilibre metabolice și poate afecta organele interne - ficatul, rinichii, sistemul cardiovascular -, în special în cazul persoanelor cu afecțiuni ascunse.

Mai mult, eliminarea carbohidraților, principalul combustibil al creierului și al globulelor roșii sangvine, poate avea efecte asupra stării emoționale: fluctuații de dispoziție, dificultăți de concentrare și o sensibilitate crescută la factorii de stres. În același timp, revenirea la o alimentație obișnuită după luni de dietă ketogenică poate provoca reacții metabolice bruște, inclusiv re­câștigarea rapidă a kilogramelor pierdute.

Dietele şi deficitele cronice de nutrienţi

Dieta keto nu este singura care pune presiune asupra metabolismului. Alte regimuri-minune cuceresc periodic internetul, promițând transformări spectaculoase.

Dieta raw-vegan elimină orice aliment gătit, pornind de la ideea că prin preparare termică sunt distruși nutrienții. În realitate, multe alimente devin mai ușor digerabile sau chiar mai nutritive prin gătire, iar excluderea completă a produselor animale și a vegetalelor care necesită gătire, precum leguminoasele, poate duce la deficite cronice de vitamina B12, fier, calciu și alți nutrienți.

Dieta carnivoră, pe de altă parte, presupune consum exclusiv de carne și produse animale. Lăudată pentru simplitate și eliminarea intole­ranțelor alimentare, este lipsită aproape complet de fibre, antioxidanți și fitonutrienți, elemente vitale pentru imunitate, sănătatea digestivă, cardiovasculară, renală, neurologică.

Postul intermitent, un alt trend entuziasmant, poate fi util pentru reglarea glicemiei și pierderea în greutate, dar devine problematic atunci când fereastra de hrănire se îngustează excesiv sau când este folosit ca pretext pentru a masca comportamente alimentare restrictive. De asemenea, beneficiile obținute în timpul orelor de ajunare pot fi eclipsate de repercusiunile unei alimentații haotice și nesănătoase.

Dezechilibre biochimice şi psihice

Metabolismul uman este fin reglat, iar schimbările drastice îl pot dezechilibra pe termen lung. Restricțiile severe și alternanțele bruște între excese și diete stricte afectează hormonii foamei - leptina și grelina -, ceea ce duce la senzație constantă de foame sau, dimpotrivă, la pierderea apetitului.

De asemenea, creșterea nivelului de cortizol, hormonul stresului, este frecventă în rândul persoanelor care urmează diete restrictive. Cortizolul ridicat încetinește metabolismul, crește pofta de dulce și slăbește sistemul imunitar.

În timp, corpul intră într-un cerc vicios: cu cât dieta e mai strictă, cu atât organismul „învață” să economisească energie, reducând consumul caloric de bază, ceea ce face din slăbit un proces din ce în ce mai dificil.

Dincolo de aspectele biochimice, dietele extreme vin cu o încărcătură psihologică puternică. Pentru mulți, alimentația devine o modalitate de a ges­tiona anxietatea, de a simți control într-o lume imprevizibilă. Însă această nevoie se transformă adesea într-o dependență emoțională mascată: dependența de reguli, de performanță, de perfec­țiune, de apartenență. Oamenii ajung să își definească valoarea personală prin prisma a ceea ce mănâncă, iar orice abatere este percepută ca un eșec moral. Apar sentimente de vinovăție, rușine și autocritică agresivă, dar și comportamente imature, uneori de-a dreptul puerile, precum mâncatul pe ascuns.

Varietate și moderație

Paradoxal, prin astfel de abordări, cu cât cineva se străduiește mai mult să fie sănătos, cu atât riscă să se îndepărteze de adevărata sănătate, în care flexibilitatea și echilibrul sunt esențiale.

Specialiștii recomandă un principiu simplu: varietate și moderație. Corpul uman este adaptabil, dar are nevoie de o anumită stabilitate pentru a funcționa optim. Cel mai adesea dietele extreme determină o raportare eronată la mâncare, în schimb o alimentație bazată pe echilibru, varietate și cumpătare cultivă respectul pentru întreaga natură și pentru propriile nevoi.

Într-o epocă în care informația circulă rapid, iar rețelele de socializare și „influencerii” transformă orice modă într-un fenomen global, poate cel mai important pas este cultivarea spiritului critic. Nutriția nu este o competiție. Corpul nu este un proiect temporar. Iar sănătatea nu se obține prin extremism, ci prin echilibru, bun-simț și, uneori, prin plăcerea unei mese savurate fără vinovăție, dar cu mulțumire și recunoștință.