Din consecinţele Cernobâlului

Se împlinesc, la 26 aprilie anul curent, 24 de ani de la explozia reactorului numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobâl. Timp de mai multe zile particule radioactive, dintre care iod 131 şi cesium 137, s-au risipit în atmosferă. Au fost evacuate aproximativ 220.000 de persoane din zonele cele mai contaminate, pe o suprafaţă de 1.500 km2.

În schimb, milioane de persoane au continuat să trăiască într-un mediu contaminat.

În urma evenimentului, au urmat polemici între cei care subliniau pericolul contaminării mediului şi cei care minimalizau acest pericol. Îmi amintesc că, la scurtă vreme după eveniment, am scris un editorial în revista medico-chirurgicală intitulat „Deceniul pătimirii noastre“, în care atrăgeam atenţia asupra posibilităţii apariţiei unor tulburări legate de prezenţa în aer şi sol a elementelor radioactive sus-menţionate. Imediat au apărut voci care şi-au arătat neîncrederea în cele prognozate de mine.

Iată, însă că, în următoarele decenii, în teritoriile contaminate, medicii au semnalat la copii tulburări cardiace pe care le-au pus în legătură cu cesium 137, prezent în alimentele din zonă. Încă din anii â90, un medic bielorus, Iuri Bandajevschi, a semnalat frecvenţa tulburărilor de ritm cardiac într-una din zonele situate în teritoriile contamina-te. Deranjate de observaţiile sale, autorităţile bieloruse l-au trimis, pentru un timp, la închisoare, pentru a-i întrerupe cercetările.

Relativ recent, aceste cercetări au fost reluate pe scară largă sub coordonarea Institutului Francez de Radioprotecţie şi Siguranţă Nucleară. Studiul include 18.000 de copii şi adolescenţi şi a debutat în luna mai a anului trecut. Jumătate dintre aceşti copii trăiesc în teritoriile contaminate, cealaltă jumătate servind ca lot martor.

Pentru studiu a fost aleasă regiunea Briansc, care se găseşte pe teritoriul rus, între Bielorusia şi Ucraina, la mai puţin de 200 km de centrala de la Cernobâl. În această zonă se deplasează echipe medicale, în şcoli, echipate cu materialul necesar detecţiei de cesium 137 în organism, precum şi diagnosticării eventualelor tulburări de ritm ale inimii. Aceste echipe au mijloacele tehnice necesare care să poată face diferenţa între o malformaţie apărută la naştere şi tulburările care au apărut ca urmare a consumului cronic de alimente contaminate. S-a constatat că populaţia din zonă în tot acest timp a consumat produsele locale sub forma fructelor, ciupercilor sau a vânatului.

Rezultatele preliminare arată că procentul copiilor care prezintă nivele de cesium până de cinci ori limita anuală admisă este mai mic de 1%. Este însă nevoie de continuarea acestor studii, pentru a se face o comparaţie statistic valabilă. Rezultatele definitive vor fi cunoscute abia peste patru ani şi se aşteaptă a fi prezentate Comisiei Independente de Cercetare şi Informare asupra Radioactivităţii.

Nu am cunoştinţă, încă, de vreun studiu asemănător sau legat de alte aspecte patologice în relaţie cu radioactivitatea, în zona noastră, aflată la aproximativ 400 km de Cernobâl.

Speriaţi de gripa porcină şi de tam-tamul stârnit de consumul de drogurile etnobotanice, nu băgăm de seamă posibilitatea unei patologii posibile, cauzată de alimentele insuficient controlate, provenite de la est de Prut.