Dacă urmăm un tratament cu antibiotice și ne dorim ca el să fie eficient, trebuie să îl urmăm cu strictețe, exact așa cum ne-a recomandat medicul, fără să-l întrerupem, altfel riscăm să luăm degeaba
Din laborator, la clinică
Participarea recentă la unele manifestări ştiinţifice mi-a permis să înregistrez o serie de progrese semnificative în cercetarea medicală, cu posibilă rezonanţă în practica clinică. Iată câteva mai importante:
- Copiii care trăiesc în mediul rural au o probabilitate mai redusă de a se îmbolnăvi de astm, cu un procent de 30-50%. S-a pus în discuţie dacă acest fapt este cauzat de activităţile în aer liber, de mişcare sau de influenţa razelor solare. Cercetătorii au emis două ipoteze, şi anume: a) este posibil ca expunerea la animalele şi la fânul de la fermă, precum şi consumul de lapte nepasteurizat să determine o stimulare a sistemului imunitar de la o vârstă fragedă; b) cealaltă ipoteză presupune că este vorba de o colonizare a sistemului respirator cu microbi nepatogeni ("buni"), care vor împiedica dezvoltarea acelor bacterii ce favorizează apariţia astmului; - O realizare remarcabilă în domeniul diabetului de tip I (formă de diabet în care bolnavul trebuie să-şi administreze zilnic insulină pentru a supravieţui) este descoperirea faptului că anihilarea unui hormon care se opune acţiunii insulinei (glucagonul) ar fi un nou mod de tratament. O echipă de cercetători de la Universitatea din Texas, USA, a realizat, prin inginerie genetică, şoareci la care glucagonul era blocat. Chiar dacă celulele producătoare de insulină, la aceste animale, au fost distruse, acesta nu a modificat concentraţia glucozei în sânge. De aici concluzia că, dacă se anihilează glucagonul, nu ar mai fi nevoie de injecţiile cu insulină. Substanţa care determină scăderea glucagonului în sânge este un derivat de leptină, un hormon produs de ţesutul gras din organism; - Un alt experiment promiţător, efectuat la şoareci, cărora li s-a provocat artrită reumatoidă (o formă frecventă de reumatism articular), este dat de descoperirea progranulinei. Aceasta este un factor de creştere implicat în dezvoltarea embrionară şi repararea ţesuturilor. Iată însă că i s-a descoperit şi capacitatea de a diminua suferinţele reumatice prin blocarea unei molecule numită citokina TNF, care determină inflamaţia reumatoidă. Se aşteaptă trecerea prin următoarele etape, până când molecula amintită iniţial va fi utilizabilă şi în clinica umană; - O observaţie uluitoare s-a realizat într-o comunitate din statul Ecuador. Acolo au fost identificaţi mai mult de o sută de oameni foarte scunzi ("pitici"). Aceştia au fost urmăriţi timp de 22 de ani. Toţi sufereau de o afecţiune numită "sindromul lui Laron", o formă de nanism cauzată de o mutaţie genetică pe cromozomul 5. Sindromul a apărut ca urmare a existenţei cosangvinităţii din această comunitate. Ceea ce a surprins însă pe cercetători este că la acest grup nu s-a înregistrat, în cele peste două decenii de urmărire, nici un caz de diabet sau de cancer. Deoarece această protecţie pare a fi dată de mutaţia de pe cromozomul 5, oamenii de ştiinţă speră să identifice o cale terapeutică nouă pentru prevenirea maladiilor sus-amintite; - În final şi două ştiri bune. În intervalul 2001-2007 numărul de supravieţuitori cu boală canceroasă în Statele Unite a crescut cu 20%. O tendinţă asemănătoare se confirmă şi în Europa, unde o echipă de cercetători elveţieni şi italieni au observat pentru ultimii patru ani o scădere a mortalităţii prin cancer de 7% pentru bărbaţi şi 6% pentru femei.