Din viaţa medicamentelor

Fără îndoială, trăim într-o lume în care medicamentul este nelipsit din existenţa fiecăruia dintre noi. Omul modern nu vrea să suporte nici cea mai mică neplăcere, nu numai durerile. Firmele de medicamente au înţeles această trăsătură psihologică şi pun la dispoziţie medicamente împotriva stresului, insomniei, proastei dispoziţii, variaţiilor în plus sau în minus ale greutăţii corporale, a căderii părului şi, evident, a disfuncţiilor sexuale.

Venind în întâmpinarea dorinţei oamenilor de a trăi mult şi bine, firmele, prin campanii abil susţinute în mass-media, au acreditat ideea că pentru îndeplinirea acestor deziderate este nevoie să înghiţim preventiv diverse hapuri. Astfel, piaţa este inundată de produse farmaceutice sau, mai ales, suplimente nutritive, care sunt recomandate persoanelor sănătoase pentru a evita probabile (sau improbabile) îmbolnăviri. Rafturile sunt pline de vitamine, minerale, aminoacizi, acizi graşi etc. De fapt, dacă există o alimentaţie echilibrată în care toate principiile alimentare sunt prezente, administrarea produselor de mai sus este perfect inutilă pentru individ în timp ce este aducătoare de imense profituri pentru firme.

Pe de altă parte, în materie de medicamente, există ceva similar cu ceea ce se întâmplă în vestimentaţie. Se ajunge cu timpul, prin repetabilitate, la plictiseala de a îmbrăca aceeaşi rochie şi la dorinţa de a o schimba cu alta. Tot aşa şi în domeniul medicamentului apare uzura psihologică, ceea ce determină firmele să scoată pe piaţă mereu alte produse. În acest context trebuie observat că, adeseori, produsele noi nu diferă prea mult de cele existente, dar ele oferă prilejul lansării într-o nouă „vestimentaţie“ (formă, culoare sau ambalaj diferit). Nu întotdeauna firmele care scot un produs nou speră să obţină un profit mai mare, ci doar să nu le scadă profitul deja existent.

Astfel, în secolul trecut au fost puse la punct mai mult de 2.000 de medicamente barbiturice, când de fapt era suficientă doar o duzină pentru acoperirea nevoilor reale ale indicaţiilor medicale.

Uzura psihologică a medicamentelor rezultă din faptul că performanţele lor se deteriorează odată cu trecerea timpului. Dacă ne referim doar la ulcerul gastro-duodenal, observăm că, în timp, s-a trecut de la banalul bicarbonat (util pentru calmarea momentană a arsurilor gastrice, dar dăunător pe termen lung) la derivaţii de beladonă, săruri de aluminiu, până la terapia modernă cu inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol ş.a.) asociaţi cu antibiotice.

Există, însă, şi situaţii în care un medicament revine în actualitate (vezi moda „retro“), deoarece i se descoperă noi calităţi. Două exemple sunt edificatoare în acest sens:

- talidomida, un produs împotriva greţurilor, lansat pe la mijlocul secolului trecut, s-a dovedit a fi teratogen (provoca o malformaţie specifică la embrion - tetrafocomelia - care consta în lipsa membrelor). Scandalul provocat de numeroasele cazuri ale acestor malformaţii a determinat retragerea sa de pe piaţă şi falimentul firmei producătoare. Câteva decenii mai târziu s-a observat că acest medicament are calitatea de a opri în dezvoltare leziunile leproşilor şi astfel a devenit un preparat foarte util în această afecţiune gravă;

- după 70 ani de utilizare s-a observat că bătrâna aspirină, agent antireumatic, poate fi utilă şi în prevenirea infarctului de miocard şi a accidentelor vasculare cerebrale, fapt care a readus-o în atenţia corpului medical şi a firmelor farmaceutice care au început să o producă în doze şi ambalaje specifice domeniului cardiovascular.

În concluzie, se poate afirma că la rădăcina „exploziei medicamentoase“ din epoca noastră stau, printre alţi factori, atât diversificarea indicaţiilor, cât şi fenomenul de uzură psihologică.