Dreptul de a nu suferi

Printre multiplele semnale pe care ni le dă organismul nostru odată cu trecerea anilor se află şi durerea. Cauzele acesteia includ inflamaţiile, instabilitatea articulară, tulburări ale circulaţiei sângelui sau apăsarea asupra unui organ sau ţesut.

Dacă nu ar exista bolile îmbătrânirii precoce, speranţa de viaţă ar fi de 120 de ani. Deşi nu ating această vârstă, există destui oameni care îmbătrânesc fără a avea dureri sau boli degenerative. Pentru ceilalţi, din păcate, îngrijirea medicală obişnuită se concentrează mai mult pe calmarea durerii şi mai puţin pe contracararea şi stoparea proceselor de îmbătrânire. Este drept că pentru această din urmă terapie costurile sunt mult mai mari decât pentru calmarea durerii, aceasta deoarece este necesar a se stabili un tratament complex. Acest tratament include terapii nutriţionale cu implicare de fermenţi care să ajute digestia şi cu hormoni care să suplinească lipsa celor din organism.

Se apreciază că în secolul al XXI-lea se vor implementa strategii împotriva îmbătrânirii şi prin includerea populaţiei în vârstă în segmentele active ale vieţii sociale. Este un lucru cunoscut că în unele ţări (şi mai nou şi la noi) există cluburi ale seniorilor, care organizează concerte, expoziţii de artă, manifestări ale Crucii Roşii sau ale organizaţiilor ecologiste.

De o importanţă majoră este antrenarea vârstnicilor la procesul de creştere şi educare a nepoţilor, pentru că aceasta este o modalitate de a evita depresia şi sentimentul de inutilitate.

Incidenţa mare a afecţiunilor însoţite de durere face ca tot mai mulţi pacienţi să solicite (uneori imperativ şi agresiv, din păcate) medicilor să le aline suferinţa. Plecând de la aceasta, organizaţiile preocupate de studiul şi terapia durerii au realizat o listă a drepturilor pacientului care suferă de durere, listă pe care o redăm în continuare.

Pacientul are dreptul:

- să i se prevină şi să i se trateze durerea;

- să răspundă liber la întrebările despre durere;

- să participe alături de medicul său la alcătuirea unui plan de tratament;

- să i se aducă la cunoştinţă toate datele despre medicaţie, proceduri terapeutice sau anestezice la care va fi supus;

- să cunoască riscurile, beneficiile şi efectele secundare ale tratamentului;

- să i se prezinte ce alternative de tratament sunt disponibile pentru durerea sa;

- să semneze un consimţământ înaintea aplicării unui tratament sau să-şi exprime dezacordul faţă de acesta;

- să fie crezut atunci când spune că îl doare;

- să i se evalueze durerea în manieră individualizată;

- să solicite modificarea tratamentului atunci când durerea persistă;

- să afle o a doua opinie;

- să asocieze familia în luarea deciziilor.

Toate aceste drepturi ale pacientului nu fac decât să sublinieze un drept fundamental al Omului: dreptul de a nu suferi.