Drepturile asiguratului: Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă este suportată de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă şi din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua următoare celor suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia.

Durata de acordare a indemnizaţiei este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotite din prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183 de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.

Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază după cum urmează:

- un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonară şi unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu acordul Ministerului Sănătăţii;

- un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;

- un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoza pulmonară operată şi osteoarticulară;

- 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Medicul primar sau medicul specialist poate propune pensionarea de invaliditate, dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă. În cazuri speciale, medicul poate propune prelungirea concediului medical, chiar şi peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării şi menţinerii asiguratului în activitate. Această prelungire se face pentru cel mult 90 de zile, în raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.