Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Dureri autumnale
Apariţia calendaristică a toamnei şi valul de frig năvălit peste ţară ne-au determinat să ne gândim la creşterea numărului de pacienţi care se plâng de dureri de spate. Din cauza faptului că aceste dureri provoacă incapacitate de muncă şi tratamentul lor determină cheltuieli majore în cadrul sistemului de sănătate, medicii au căutat căi de a preveni această durere sau, o dată apărută, să o trateze eficient. Dintre alţi factori de risc pentru apariţia durerii lombare mai amintim solicitarea fizică a coloanei vertebrale la locul de muncă, lipsa de activitate fizică, vârsta înaintată şi chiar fumatul.
Evident, medicul care consultă un bolnav cu dureri lombare va trebui să excludă durerile cauzate de leziunile mecanice, de fracturi, de cancer sau de infecţii locale. După excluderea acestor cauze (la nevoie se recurge la computer tomograf), medicul se poate orienta spre un tratament care cuprinde atât medicamente, cât şi terapii nonfarmacologice. Numai dacă aceste metode eşuează se va recurge la intervenţii chirurgicale. În mod obişnuit, terapia durerii lombare se face cu analgezice şi antiinflamatoare nesteroidiene (acid acetilsalicilic, ketoprofen, ş.a.). La acestea se adaugă relaxante musculare (carisprodol, diazepam) şi numai în cazuri de durere severă se recomandă a se utiliza opioizi de tipul oxicodonului (dar opioizii nu sunt un medicament de primă intenţie). Cercetări mai noi au arătat şi eficienţa preparatelor de vitamină D, B12 sau de magneziu, care au un efect protector asupra muşchilor şi nervilor din zonele afectate. În afară de aceste tratamente generale se mai practică infiltraţii cu anestezice locale, la care se asociază şi derivaţi de cortizon, care au rolul de a scădea inflamaţia locală. Rezultate bune prin kinetoterapie şi acupunctură Complementar tratamentului farmacologic, efecte bune s-au obţinut prin kinetoterapie, fizioterapie şi acupunctură. Avem la dispoziţie un studiu britanic la care acupunctura a fost administrată la 160 de subiecţi, în timp ce 80 de subiecţi au primit un tratament medicamentos obişnuit. Comparând rezultatele după un an de la administrare, s-a observat o reducere semnificativă a durerii la lotul tratat prin acupunctură, faţă de lotul celălalt, rezultat care s-a menţinut şi după doi ani. Dacă ne gândim că un tratament prin acupunctură este mai ieftin decât unul medicamentos şi că acest tip de terapie este acum suportat de către casa de asigurări, ar trebui ca medicii să nu neglijeze şi această posibilitate. Experienţa noastră nu ne permite să apreciem eficienţa altor tipuri de tratament cum ar fi chiropraxia sau tehnicile yoga. Relativ recent, a fost introdusă şi proloterapia, o metodă care implică injectarea unei soluţii în ţesuturile moi de tipul ligamentelor şi tendoanelor. Prezenţa lichidului va determina o inflamaţie locală, fapt declanşator al proceselor naturale de vindecare, reducându-se astfel şi durerea. După cum se vede, metode sunt multe, ceea ce denotă că nici una nu este 100% eficientă. De aceea, din multitudinea acestor metode, medicul o va alege pe cea mai potrivită şi va adăuga în toate cazurile şi suportul psihologic strict necesar.