Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Efectele aplicaţiilor locale cu hrean, muştar sau nămol
Aplicaţiile terapeutice locale sau cataplasmele, aşa cum sunt ele numite în vocabularul comun, folosesc substanţe organice, ca tărâţe, făină de porumb, muştar, mentă sau hrean, sau anorganice (argilă, nămol, nisip, parafină), acţionând asupra locului bolnav ca un adevărat medicament şi imprimând efecte de terapie mult mai profunde. De aceea, sunt foarte recomandate, mai ales în tratamentele la domiciliu.
Fricţiunile, perierile sau spălările unui loc vătămat de pe o anumită parte a organismului folosesc, alături de factorul termic terapeutic, şi efectul mecanic al masajului. În schimb, cataplasmele, pe lângă beneficiile căldurii înmagazinate, au şi proprietăţi de medicament local, prin substanţele chimice eliberate de fiertura de hrean, de muştar, de muşeţel sau de nămol. În comparaţie cu compresele, care sunt nişte aplicaţii blânde, şi băile generale, care sunt tratamente energice, necesită un schimb mare de temperatură şi efort de adaptare din partea organismului. Cataplasmele prezintă un aport energetic şi de solicitare a organismului eficient, efectele instalându-se mai repede şi mai profund. Modul de acţiune se bazează, deci, pe efectul termic şi chimic, efectele biologice fiind hiperemiant, antispastic, resorbtiv şi analgezic. Materialele necesare nu sunt pretenţioase. Într-o pungă din pânză de la o faţă de pernă mică se pune fiertura făcută cu flori de muşeţel, cea cu făină de grâu, cu porumb, cu hrean ras sau cu muştar de consistenţa unei mămăligi şi în cantitatea corespunzătoare suprafeţei, pe care se va aplica în grosime de două degete. Durata de aplicaţie este de 15-20 de minute, fiind necesare între 4 şi 21 de şedinţe, cu grija de a nu se irita pielea de la temperatura prea ridicată sau de la hreanul şi muştarul prea iute. Aceste aplicaţii locale au indicaţiile cele mai largi pentru afecţiunile reumatismale degenerative, cum sunt artrozele de genunchi, de mâini, de coate, periartritele de umeri, spondilozele cervicale. Foarte important este ca aceste aplicaţii să fie utilizate la o temperatură răcoroasă sau uşor călduţă. Aceleaşi indicaţii sunt valabile şi în cazul afecţiunilor musculare, după traumatisme locale, entorse, crampe musculare, atrofii musculare sau convalescenţă la pat.