Efectele deficitului de iod din alimentaţie

Iodul este un oligoelement prezent în cantităţi infime în corpul uman (15-20 de miligrame). Singurul său rol dovedit este acela de a participa la sinteza hormonilor tiroidieni, fiind esenţial pentru funcţionarea normală a glandei tiroide. În consecinţă, deficitul de iod, dacă este sever, va determina alterarea producţiei de hormoni tiroidieni.

Potrivit standardelor elaborate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), necesarul zilnic de iod este de 150 de micrograme pentru adolescenţi şi adulţi, de 200 de micrograme pentru femei însărcinate sau care alăptează, de 90-120 de micrograme pentru copii şi de 90 de micrograme pentru sugari. Specialiştii susţin că aportul optim ar fi de 200-300 de micrograme/zi. Când aceste nevoi nu sunt satisfăcute, apar o serie de anomalii funcţionale şi de dezvoltare, incluzând tulburări ale funcţiei tiroidiene, iar atunci când deficitul este sever - guşă endemică.

Deşi bolile legate de deficitul de iod pot fi prevenite prin suplimentarea adecvată cu iod a alimentaţiei, acestea continuă să apară din cauza unor limitări socio-economice, culturale şi politice în calea programelor de sănătate de suplimentare cu iod. Tratamentul acestor boli este mult mai costisitor pentru societate decât prevenţia lor. Nou-născuţii şi sugarii reprezintă populaţia cea mai vulnerabilă la lipsa iodului, în cazul acestora leziunile fiind definitive. Din punctul de vedere al sănătăţii publice, cele mai importante complicaţii ale deficitului de iod sunt alterarea ireversibilă a creierului şi retardul mental, care rezultă din insuficienţa tiroidiană în cursul vieţii fetale şi postnatale precoce.

Cea mai frecventă manifestare a deficitului de iod este guşa, adică mărirea glandei tiroide. Prevalenţa guşei este influenţată de vârstă şi sex, fiind maximă la pubertate şi în cursul perioadei fertile şi mai frecventă la fete şi femei după vârsta de 10 ani. Guşa poate fi difuză - o mărire a glandei în totalitate - sau nodulară - cu unul sau, de obicei, mai mulţi noduli tiroidieni, iar dimensiunile sunt variabile, de la mărire uşoară, sesizabilă doar prin palpare, la guşi voluminoase, vizibile de la distanţă şi care pot comprima vasele gâtului şi devia traheea, producând tulburări funcţionale. La bolnavii cu guşă endemică, mortalitatea prin cancer tiroidian este mai mare decât în populaţia generală, din cauza incidenţei mai mari a formelor mai agresive de carcinom, cum sunt cel folicular şi cel anaplazic.

În zonele cu lipsă severă de iod, un număr mare de indivizi poate avea manifestările cele mai severe ale deficitului de iod, constând în alterări ireversibile ale dezvoltării intelectuale şi fizice: surdomutitate, pareze, în special la nivelul membrelor inferioare, tulburări de mers şi echilibru asociate retardului mental.

Femeile însărcinate sau care alăptează necesită aport mai mare de iod. Acesta este inclus în preparate de tip multivitamine - multiminerale sau sub formă de preparat de iod (tablete).