Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Energie din miez de nucă
Numit popular nucar sau nuc costeliv, este unul dintre cei mai impunători arbori, cu o talie măreaţă, precum şi unul dintre pomii cei mai longevivi (în medie 80-100 de ani), uneori ajungând la peste 450 de ani. Poporul român are o mare admiraţie faţă de bătrânul nuc din ogradă. În amintirile scrise sau vorbite despre satul natal, despre un vechi conac boieresc sau despre un drum frecventat odinioară, nucul este de nelipsit, la umbra lui dejunând rudele şi prietenii sau poposind drumeţii, în zilele călduroase de vară.
Conţinutul biochimic din organele nucului este foarte mult diversificat, asigurând multiple utilizări în terapia medicală şi în alimentaţie. Fructele mature recoltate toamna conţin: substanţe grase (52-70%), proteine, glucide solubile (sub 5%), vitamine (A, B1, B2, C, E, PP), acizi graşi nesaturaţi, fibre alimentare şi săruri minerale de Cu, Zn, Mg, K, P, Fe, Ca. Prin valoarea energetică foarte ridicată (636 calorii/100 g miez), nuca este un aliment complet, foarte caloric şi concentrat, deosebit de valoros pentru copii anemici, bătrâni, convalescenţi, diabetici şi persoane nevrotice. S-a calculat că 1 kg nuci echivalează cu 1 kg pâine + 0,5 kg carne + 0,5 kg peşte + 0,5 kg cartofi + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere. Miezul de nucă este un aliment complet, foarte bogat în calorii, grăsimi şi săruri minerale. De aceea, poate avea o mare importanţă în alimentaţia vegetarienilor şi a diabeticilor, deoarece înlocuieşte cu succes carnea şi conţine o cantitate foarte redusă de glucide solubile. Valoarea energetică a nucilor mature a fost cunoscută încă din vechime. În anumite zone ale globului, miezul de nucă se folosea ca valută de schimb. În prezent, se utilizează ca hrană concentrată pentru astronauţi. S-a constatat că femeile care consumă săptămânal minimum 5 nuci, atât separat, cât şi în diferite preparate de patiserie, prezintă cu 35% mai puţine riscuri pentru accidente coronariene. Pentru oamenii săraci, nuca reprezintă un aliment de bază, astfel că un pumn de nuci şi o bucată de pâine poate asigura hrana lor pe zile întregi. Bogăţia în fosfor şi în alte minerale asigură o sursă principală de aprovizionare a organismului cu elemente necesare păstrării echilibrului nervos şi a bunei funcţionări la nivelul muşchilor, oaselor şi a diferitelor organe. O reţetă energizantă simplă foloseşte 4-5 mieji măcinaţi, care se amestecă cu o linguriţă de miere sau cu suc natural. Remediu pentru îmbunătăţirea memoriei Încă din Evul Mediu, nuca era recunoscută prin virtuţile ei de vindecare a bolilor mintale, avându-se în vedere asemănarea între forma fructului şi forma creierului omenesc. Treptat, s-a dovedit că, întradevăr, nuca este un bun remediu pentru îmbunătăţirea memoriei, un energizant de excepţie şi un leac minunat contra oricăror boli mintale sau a durerilor de cap. O pastă obţinută din 6-8 nuci măcinate, amestecate cu o lingură de miere polifloră într-un pahar cu suc natural, dă un energizant de excepţie, consumat prin înghiţituri mici, cu efecte în ateroscleroză şi reducerea colesterolului. O altă pastă din mieji măcinaţi, amestecaţi cu făină şi smântână sau iaurt gras, se aplică de 2-3 ori pe zi timp de 3 zile consecutiv pe zonele cu răni infectate (furuncule, eczeme, abcese, flegmoane), având rol în colectarea puroiului sau ca protector cutanat în caz de arsuri, insolaţie şi bronzare excesivă. La copiii rahitici şi anemici sau cu boli de oase se recomandă frecţii zilnice pe corp cu ulei din miez de nucă. Preparatele pe bază de miez de nucă sunt mult folosite în cosmetică, la revigorarea părului şi la întreţinerea tenurilor grase. Se iau 2-3 nuci mari, se pisează uniform şi se amestecă cu câteva linguriţe de apă caldă, până se formează o pastă albă; aplicată pe faţă şi pe decolteu se constată că după masarea pielii prin mişcări circulatorii apar efecte benefice de împrospătare a tenului, irigarea cu sânge şi curăţirea în profunzime, cu îndepărtarea stratului de celule epidermice moarte. Uleiul extras prin presare din miezul de nucă este bogat în acizi graşi (din care peste 50% acid linoleic) şi de aceea este recomandat în alimentaţia dietetică, pentru prevenirea aterosclerozei coronariene, reducerea colesterolului, a bronşitei cronice, tuberculozei, constipaţiei, paraziţilor intestinali (inclusiv teniază), litiază renală, leucoree, enurezis şi sifilis. Alte utilizări: - Frunzele verzi au rol insecticid, alungând ploşniţele, puricii, moliile, muştele, furnicile şi alte insecte nedorite din locuinţă. În acest scop se introduc în saltele, cuştile câinilor sau se atârnă în încăperi. - Frunzele de nuc absorb metalele grele din atmosferă şi purifică aerul. - Decoctul concentrat din frunze şi coji de nuci servea odinioară la sate, pentru vopsirea lânei, a bumbacului şi mătăsii, fiind considerat netoxic şi foarte rezistent la decolorare. De asemenea, este utilizat la spălarea blănii animalelor, pentru a le apăra de muşte şi tăuni. - Uleiul de nucă este folosit în medicina veterinară la tratarea bovinelor în caz de indigestii şi balonări. - Uleiul este un component utilizat frecvent la prepararea săpunurilor de lux, a şampoanelor de păr, precum şi în pictură şi la fabricarea cernelei tipografice. - Lemnul de nuc este foarte mult căutat pentru confecţionarea mobilei de lux, a sicriilor sculptate, a instrumentelor muzicale, precum şi ca material lemnos de rezistenţă în construcţia caselor, a vaselor maritime, a automobilelor de lux şi în industria aeronautică. Nucii izolaţi şi cei din plantaţii masive au rol esenţial în protejarea solului contra eroziunilor şi a alunecărilor de teren, datorită rădăcinilor puternice, care pot să reţină straturile de pământ până la adâncimea de 10-15 metri.