Erupţia dentară la copil

Un criteriu important de apreciere a dezvoltării normale a copilului îl constituie apariţia dentiţiei temporare şi permanente. Dentiţia temporară, „de lapte“, este formată din 20 de dinţi, care apar în următoarea ordine: incisivii mediani inferiori apar între 6-8 luni; incisivii mediani superiori apar între 8-10 luni; incisivii laterali (4) apar între 10-12 luni; primii molari de lapte (în număr de 4) apar între 18-24 de luni.

Schimbarea ordinii apariţiei dinţişorilor, precum şi întârzierea acestora cu 1-2 luni nu constituie un motiv de îngrijorare sau un semn de boală. Erupţia dentiţiei de lapte se încheie în jurul vârstei de 30 de luni.

Apariţia dinţilor este însoţită, adeseori, de unele tulburări şi anume: subfebrilitate, nelinişte, anorexie, agitaţie, vărsături, tranzit intestinal accelerat. Aceste manifestări trebuie diferenţiate de manifestările patologice determinate de alte cauze.

Dentiţia permanentă

Erupţia celei de-a doua dentiţii este anunţată odată cu apariţia primilor molari permanenţi, în jurul vârstei de 6 ani şi se încheie în jurul vârstei de 20-25 de ani, cuprinzând 16 dinţi pentru fiecare arcadă dentară. În total, dentiţia definitivă are 32 de dinţi.

Între 6-12 ani dinţii de lapte cad, de obicei în aceeaşi ordine în care au apărut, fiind înlocuiţi succesiv cu dinţi permanenţi. Ordinea apariţiei dentiţiei definitive este următoarea: incisivii mediani (în număr de 4) între 6-8 ani; incisivii laterali (4) între 9-13 ani; primii premolari (4) între 9-12 ani; al doilea rând de premolari (4) între 10-14 ani; primii molari (4), a căror erupţie anunţă dentiţia definitivă, între 6-8 ani; al doilea rând de molari (4), între 10-14 ani; al treilea rând de molari (măselele de minte, în număr de 4), între 16-25 de ani, uneori chiar şi mai târziu.

Mugurii dentari ai dentiţiei temporare se formează din perioada intrauterină, calcificarea lor începând din luna a cincea, iar a dentiţiei permanente din primele luni de viaţă.

Diferitele carenţe nutritive, acţiunea unor medicamente, dar şi patologia din timpul vieţii intrauterine şi apoi după naştere, atât la mamă, în cursul sarcinii, cât şi la copil, pot avea acţiuni nefavorabile asupra dentiţiei, producând, în final, anomalii de erupţie, formă, structură şi număr. Unele obiceiuri, ca suptul degetului sau a tetinei, pot avea, de asemenea, influenţe negative asupra dezvoltării maxilarului şi a dinţilor.

O atenţie deosebită trebuie acordată pierderii timpurii a primei dentiţii, deoarece se pot produce modificări în apariţia şi poziţionarea dinţilor definitivi. Controlul stomatologic periodic al dentiţiei de lapte şi definitive, realizat cel puţin o dată la 6 luni, permite depistarea şi asanarea cariilor primare, în vederea evitării unor neajunsuri importante determinate de infecţiile dentare sau de pierderea timpurie a dinţilor celor două dentiţii.

Foarte important este ca acest control stomatologic să fie efectuat încă din perioada de sugar, pentru a obişnui copilul cu ambientul, medicul şi instrumentarul. În acest fel, vizita la stomatolog nu va mai fi un calvar pentru copil, părinte şi medic.