Este transmisibilă maladia Alzheimer?

Una dintre maladiile destul de răspândite în ultima treime a vieţii este Alzheimer. Descoperită încă de la începutul secolului trecut, această boală, care atinge în jur de un milion de persoane anual, numai în Franţa, este răspândită pe toate continentele.

Ceea ce este decepţionant este că deocamdată nu există un tratament eficace. Ca şi cum acest lucru nu ar fi fost destul, cercetări recente tind să arate că, în contradicţie cu ceea ce se credea până acum, această boală ar putea fi contagioasă.

Cercetători elveţieni şi englezi au injectat mici fragmente de creier de şoareci atinşi de Alzheimer în creierul şoarecilor sănătoşi şi au observat cum unele proteine caracteristice bolii se răspândesc în ţesutul sănătos la fel la viruşii şi bacteriile. Cu această ocazie, s-a făcut o paralelă cu „boala vacii nebune“, în care o proteină anormală, transmisibilă (numită prion), este capabilă să se propage la fel ca microbii în ţesutul cerebral. Plecând de la această proteină „ucigaşă“, cercetătorii şi-au pus întrebarea dacă lucrurile nu se petrec la fel şi în Alzheimer şi Parkinson, boli în care se acumulează în creier proteine anormale, comparabile cu cele care formează prionul. Aceste proteine, care formează filamente în interiorul celulelor nervoase, sunt capabile să se răspândească şi în creierul sănătos.

Ceea ce este surprinzător este faptul că proteine banale îşi pot modifica configuraţia, din raţiuni necunoscute, şi pot deveni molecule „ucigaşe“. Astfel au fost identificate proteinele numite tau în Alzheimer, synnulcleina în Parkinson şi huntingtina în boala Huntington, o maladie genetică în care de asemenea neuronii sunt distruşi.

Ţinând seama de dificultăţile întimpinate de cercetători în înţelegerea mecanismelor de producere a acestor boli, nu este de mirare că nu s-a descoperit până acum un tratament eficace. O încercare efectuată în anul 2008, în care un pacient bolnav de Parkinson a primit o grefă cu neuroni sănătoşi prelevaţi de la un făt, s-a soldat cu un eşec. Doctorii au observat în acest caz că simptomele s-au agravat în loc să se amelioreze. Examenele microscopice şi biochimice au arătat că synnucleina din ţesutul bolnav a invadat neuronii transplantaţi şi i-a distrus.

Deoarece prionii care transmit „maladia vacii nebune“ ajung în organism prin alimentaţie, fiind rezistenţi la sucurile digestive, s-a pus problema dacă nu s-ar putea petrece acelaşi lucru şi în alte boli degenerative ale sistemului nervos. Chiar dacă transmiterea pe cale digestivă nu este demonstrată la om, este posibilă o contagiune prin acte medicale, cum ar fi grefele de cornee sau tratamentul cu hormoni de creştere de origine animală.

O altă direcţie prin care se încearcă anihilarea transmiterii acestor proteine este realizarea de vaccinuri, care au ca rezultat formarea de anticorpi ce împiedică răspândirea lor şi întârzie evoluţia bolii. Până acum s-au obţinut unele succese la şoareci, la care se provocase maladia Parkinson.

Din păcate, mecanismul prin care proteinele modificate scapă de sub controlul celulei şi se răspândesc în jur constituie încă o enigmă.