Excese culinare

Nu ştiu cât de vizibilă este la noi criza, despre care se tot vorbeşte, dar cifrele au arătat că anul acesta românii au cheltuit cu prilejul sărbătorilor pascale, pentru mâncare, cu 10-15% mai mult decât anul trecut. După astfel de mese copioase, clinicile de gastroenterologie şi-au înghesuit deseori pacienţii câte doi într-un pat.

În copilăria mea, fusesem învăţat cu expresia "Crăciunul - sătulul, Paştele - fudulul". Într-adevăr, dacă de Crăciun tata tăia porcul şi mama pregătea bunătăţile tradiţionale, de Paşti regula era să avem cu toţii haine noi. Mâncarea, primăvara, trecea pe plan secundar, păstrându-se doar bucuria oferită de ouăle roşii, preparate cu sosul făcut din muştar, suc de lămâie şi haţmaţuchi.

Din păcate, în ultimii ani lucrurile tind să se uniformizeze, în sensul că, din punct de vedere culinar, Paştele seamănă tot mai mult cu Crăciunul. Cine a privit în această perioadă la televizor, a observat că cei care au ieşit la iarbă verde frigeau cu precădere carne de porc, cârnaţi şi mici, în cantităţi industriale. Nu ştiu cât de vizibilă este la noi criza, despre care se tot vorbeşte, dar cifrele au arătat că anul acesta românii au cheltuit cu prilejul sărbătorilor pascale, pentru mâncare, cu 10-15% mai mult decât anul trecut. Dacă iarna, ca urmare a stresului cauzat de anotimpul rece, este indicat a se consuma alimente bogate în calorii, acest fapt nu se justifică odată cu instalarea primăverii, când legumele se găsesc din belşug pe tarabe. După astfel de mese copioase, clinicile de gastroenterologie îşi înghesuie deseori pacienţii câte doi într-un pat. Colicile biliare sau intestinale, gastritele şi ulcerul, diabetul şi colitele sunt prezente în toate saloanele sus-pomenitelor clinici. La aceasta, se adaugă şi neajunsurile provocate de obezitate, în ţara noastră aceasta constatându-se la peste 30% dintre femei şi la 20% dintre bărbaţi.

Dincolo de aspectul estetic, obezitatea, prin acumularea excesivă de grăsime, agravează diabetul zaharat de tip II, determină tulburări respiratorii şi cardiovasculare, precum şi dereglări hormonale, care scad nu numai calitatea vieţii, ci şi durata ei.

Fiind întrebat adesea de către reporteri care este cel mai bun mijloc de a slăbi, răspunsul meu este întotdeauna: postul, cu păstrarea unui aport vitaminic corespunzător. Restul metodelor (şi există o sumedenie de reţete "naturiste" sau reţete "minune") au rezultate dezamăgitoare pe termen lung, singurii care profită fiind doar cei care le comercializează.

Metodele chirurgicale de terapie a obezităţii au ca principiu diminuarea aportului de energie din exterior, fapt care determină organismul să consume energie prin arderea grăsimilor proprii. Deoarece cunosc câteva cazuri în care s-au utilizat metode chirurgicale, cum ar fi inelul de silicon sau bypass-ul gastric, acestea, pe lângă stresul operator, determină şi o serie de efecte adverse, rezultatele pe termen lung fiind variabile. Se urmăreşte, de fapt, o micşorare a volumului stomacal, astfel că senzaţia de saţietate se va instala mai rapid. Această metodă eşuează la pacientele necooperante, care, în loc să consume hrana solidă obişnuită, pasează alimentele, diluându-le uneori cu vin sau bere. În plus, deşi cheltuielile sunt acoperite parţial de Casa de Asigurări, pacienţii trebuie să plătească valoarea dispozitivelor utilizate în operaţiile moderne, dispozitive care costă între 2.000-5.000 de euro. Aceste metode sunt indicate, mai ales în obezităţile exagerate, pentru persoanele "grăsuţe" fiind recomandată doar o dietă hipocalorică.

De aceea, în concluzie, îmi vine în minte un îndemn adresat nouă de un monah, în timp ce ne aflam în vizită la Mănăstirea Neamţului: "Oameni buni, învăţaţi virtutea cumpătării şi nu cădeţi în păcatul lăcomiei!" (Otilia Bălinişteanu)