Extra-energia amfetaminică şi consecinţele sale

La fel ca în lumea întreagă, şi în România asistăm la o creştere a consumului de droguri, în special în rândul tinerilor. Potrivit unui studiu realizat la nivel naţional, cele mai consumate droguri sunt, în acest moment, substanţele de tip amfetaminic, marijuana, heroina şi cocaina. Consumul de amfetamine epuizează rezervele organismului şi slăbeşte foarte mult rezistenţa acestuia, ceea ce influenţează negativ starea generală a sănătăţii.

Amfetaminele sunt substanţe care stimulează activitatea sistemului nervos vegetativ simpatic, acea parte a sistemului nervos vegetativ care pregăteşte organismul să soluţioneze situaţiile de stres, ceea ce se cunoaşte ca fiind răspunsul „luptă sau fugi“.

În practica medicală, unele amfetamine sunt folosite pentru tratamentul stărilor extrem de rare, denumite narcolepsie (adică o necesitate incontrolabilă de somn profund, pentru scurte perioade de timp) şi pentru tratamentul hiperkineziei (adică o supraactivitate necontrolată) la copii. În mod interesant, efectele amfetaminelor au caracter paradoxal la copiii hiperkinetici: ei se liniştesc în loc să fie excitaţi. Unele amfetamine au fost indicate şi pentru tratamentul obezităţii, deoarece suprimau apetitul, dar la ora actuală se preferă alte medicamente pentru tratamentul obezităţii, întrucât s-a constatat că, după 2-4 săptămâni de administrare a amfetaminelor, ele nu mai erau eficiente, iar riscurile erau îngrijorătoare, întrucât multe persoane deveneau dependente de amfetamine.

Pe piaţa drogurilor au apărut noi forme de amfetamine, numite droguri „imitaţii“, care sunt consumate pe scară largă. Dintre acestea, este foarte cunoscută metamfetamina (comercializată şi sub denumirea de ecstasy), un derivat cu acţiune stimulantă a sistemului nervos central, mult mai puternică decât amfetamina, dar şi cu potenţial abuziv mult mai mare.

Rezultatul imediat al consumării amfetaminelor constă într-o senzaţie de extra-energie pentru câteva ore: euforie (veselie) accentuată, o senzaţie de armonie cu tot ceea ce este înconjurător (munca de rutină pare mai plăcută, contradicţiile sunt ignorate mai uşor, iar relaţiile cu ceilalţi par mai bune), se reduce senzaţia de foame şi oboseală (de aceea oamenii surmenaţi resimt mult mai intens efectul amfetaminelor decât cei odihniţi).

Sub influenţa amfetaminelor creşte sentimentul de încredere (oamenii vorbesc mai uşor şi sunt mult mai convinşi, decât în mod normal, de cele spuse), creşte capacitatea de iniţiativă, iar capacitatea de gândire este accelerată (dar uneori se ajunge chiar până la fuga de idei). Totodată, creşte frecvenţa cardiacă, se accelerează respiraţia, iar pupilele se dilată. Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama rezervelor energetice ale organismului, resurse care sunt consumate foarte rapid.

Amfetaminele suprimă senzaţia de foame şi nevoia de somn, de aceea reducerea aportului alimentar şi lipsa de odihnă nu mai permit refacerea rezervelor energetice ale organismului, iar cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului.

La încetarea efectului amfetaminelor apare o stare accentuată de oboseală, însoţită de o stare de teamă şi de nelinişte. După mai multe doze, la încetarea consumului, apare starea de depresie intensă, confuzie, iritabilitate şi insomnie. Pot să apară, de asemenea, tensiuni musculare, sfărâmarea involuntară a dinţilor, vedere înceţoşată, mişcări rapide ale ochilor, stare de leşin, frisoane.

Consumul de amfetamine determină o nevoie irezistibilă de a consuma drogul şi apariţia de efecte psihotice deosebit de serioase. Dozele mari, mai ales dacă sunt repetate des în doar câteva zile, în unele cazuri, produc delir, panică, halucinaţii şi sentimentul de paranoia. Cercetările recente sugerează faptul că un consum pe termen lung poate să determine „moarte neuronală“, în special la nivelul cortexului frontal, arie cerebrală la nivelul căreia se realizează controlul comportamental şi al personalităţii.