Factori care influenţează greutatea corporală

Sărbătoarea Sfintelor Paști este, incontestabil, o bucurie a sufletului trăită cu maximă intensitate în cadrul Sfintelor Liturghii. Dar este și o bucurie a trupului şi a simţurilor cu care suntem înzestraţi, căci de aceea pregătim mese și bucate, ca și la Crăciun de altfel, care mai de care mai gustoase, mai aromate, mai colorate, mai frumos decorate. De la ouă roșii la pască și cozonac aromat, toate simțurile noastre sunt stimulate, iar, prin intermediul lor, creierul și tractul digestiv produc neurotransmițători și hormoni ai stării de bine. 

Totuși, nu de puține ori auzim, sau chiar am trăit noi înșine, consecințele nedorite și neplăcute ale depășirii limitelor moderației, mai ales după ce, timp de peste 40 de zile, am avut un regim alimentar mai auster, sărac în grăsimi, lipsit de alimente de origine animală și bogat în fibre. Una dintre aceste consecințe este creșterea în greutate.

Deși nu atingerea unei anumite greutăți reprezintă scopul postului, este firesc să pierdem câteva kilograme într-o astfel de perioadă, când avem un aport caloric mai mic decât de obicei. Desigur, nu toți reușesc să slăbească în post. Pe de altă parte, unele persoane care țin post, odată cu încheierea acestuia, pot câștiga unul sau chiar câteva kilograme în plus. Realitatea este că, pentru mulți dintre noi, e mai ușor să ne îngrășăm decât să slăbim. Sau, chiar și atunci când, în urma unui regim alimentar foarte strict, „se topesc” câteva kilograme, acestea sunt redobândite rapid, atunci când nu mai este ţinut regimul respectiv.

Specialiștii de la Universitatea Harvard spun că doar 20% dintre persoanele care slăbesc reușesc să își mențină greutatea mai mult de un an. Cercetătorii vorbesc despre o memorie moleculară a celulelor adipoase care acumulează grăsimea, cunoscută ca așa-numitul efect „yo-yo”. Această memorie constă, de fapt, în modularea expresiei genice, care afectează în mod negativ metabolismul. Cu alte cuvinte, anumite porțiuni din ADN, care reglează capacitatea organismului de a obține, dar și de a stoca energia din nutrienți, sunt modificate sub influența factorilor de mediu: stres, poluare, toxine (inclusiv din fumul de țigară), obiceiuri alimentare, sedentarism. Aceste schimbări rămân chiar și după o scădere în greutate semnificativă, cu atât mai mult cu cât perioada în care organismul a stat în condiția de suprapondere a fost mai lungă - de ordinul anilor sau zecilor de ani. Aceasta este o problemă cu atât mai serioasă și mai frustrantă în cazul persoanelor care au trecut și printr-o operație de micșorare a stomacului sau de bypass gastric sau în cazul celor care au urmat un tratament medicamentos în acest scop.

Dincolo de aspectul exterior estetic, grăsimea corporală în exces reprezintă unul dintre principalii factori de risc pentru bolile cronice, responsabile de majoritatea deceselor: diabet zaharat de tip II, afecțiuni cardiovasculare, diferite forme de cancer și de demență. Cunoscute fiind acestea, putem înţelege mai bine folosul pe care îl avem din respectarea zilelor și perioadelor de post instituite de Biserică.

Desigur, ne putem întreba de ce au fost proiectate astfel corpurile noastre? Pentru a ne asigura supraviețuirea în condiții de foamete. În prezent, în țările civilizate, foametea și foamea nu mai reprezintă o problemă stringentă, cotidiană, însă, până la revoluția industrială și până la inventarea frigiderelor, timp de mii de ani, oamenii au trecut prin multe perioade de lipsă de hrană. În plus, accesul la mâncare nu era egal de-a lungul anului, existând sezoane mai îmbelșugate - vara și toamna -, și sezoane mai austere - iarna și primăvara. Ca și în istoria relatată în Vechiul Testament a Patriarhului Iosif, așa cum Egiptul a supraviețuit în cei 7 ani de foamete, bazându-se pe ceea ce a depozitat în anii anteriori de belșug, și corpurile noastre au fost proiectate să acumuleze rezerve atunci când hrana este la discreție, pentru a putea face față perioadelor mai puţin îmbelşugate.

Prin urmare, nereușitele noastre în materie de slăbit și de menținere a unui status ponderal optim nu se datorează doar lipsei de voință, cum adesea se spune, ci geneticii, schimbărilor în ADN, hormonilor și neurotransmițătorilor, molecule pe care celulele adipoase, tractul digestiv și creierul le produc pentru a ne determina să mâncăm atunci când grăsimea începe să iasă din depozite, când stomacul este gol și când o anumită mâncare ne place în mod deosebit.

Astfel, singura metodă eficientă de a scădea în greutate și de a ne menține este să resetăm memoria celulelor. Având în vedere că ele „au învățat” pe parcursul a mai multor ani statusul supraponderal sau de obezitate, au nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a se putea adapta la noile condiții. Mai mult, aceste noi condiții trebuie instalate treptat. De aceea, ritmul optim de reducere a greutății este unul foarte lent, care să asigure, ideal, o scădere de maximum 13% pe an din greutatea inițială. Doar așa se vor adapta în mod real și definitiv și creierul, și tractul digestiv, și celulele adipoase.