Factori naturali de cură la Târgu Ocna

Staţiunea Târgu Ocna este profilată, în principal, pe tratamentul afecţiunilor reumatismale şi al celor respiratorii. Situată la poalele Munţilor Oituzului, pe valea Trotuşului, la altitudinea de 280 m, staţiunea are un climat continental moderat, temperatura medie anuală atingând 9°C.

Factorii naturali terapeutici specifici zonei sunt izvoarele minerale sulfuroase, clorurate sodice, slab bicarbonatate, hipotone, izotone şi hipertone, cu o mineralizare totală de 0,66-14,9 g/l, microclimatul de salină şi bioclimatul sedativ de cruţare.

Indicaţii terapeutice: afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală şi lombară), afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerală), afecţiuni ale căilor respiratorii (astmul alergic, traheo-bronşitele cronice, rino-sinuzitele cronice), afecţiunile ginecologice.

Instalaţii de tratament: pavilion cu băi de apă minerală caldă la cadă, sanatoriu subteran cu microclimat de salină.

Informaţii utile: staţiune sezonieră de interes local. Sanatoriul subteran din salină funcţionează tot timpul anului, curanţii fiind trimişi aici în mod organizat de către staţiunea Slănic-Moldova.

Căi de acces: gara Târgu-Ocna-Saline, pe linia Adjud-Ciceu (feroviare); DN12 A de la Oneşti sau de la Comăneşti, DN 11 A de la Bacău, DN 11 A de la Adjud, prin Oneşti (rutiere).

Obiective turistice în staţiune şi în împrejurimi: în localitate, principalul obiectiv turistic îl constituie biserica fortificată Răducanu. În împrejurimile staţiunii se pot vizita barajul şi lacul de acumulare de la Valea Uzului, parcul dendrologic Dofteana, monumentele eroilor armatei române de pe dealurile Măgura şi Cireşoaia, oraşul Oneşti şi staţiunea Slănic-Moldova.

Salina, oază de sănătate pentru copii

În condiţiile în care atmosfera, mai ales a oraşelor, este intens încărcată cu factori poluanţi, afecţiunile respiratorii infecto-alergice au devenit, pentru un procent de 50% din locuitori, o problemă de boală cronică, iar 10-20% dintre locuitori, mai ales copiii, fac crize de astm sau manifestări alergice, digestive, pulmonare şi cutanate.

Din păcate, scoaterea din mediul poluant, prima şi cea mai importantă măsură, este greu de realizat, deoarece crearea unui spaţiu artificial, curat, ca un „clopot de sticlă“ sub care să-şi ducă viaţa un om bolnav nu se poate face, iar locurile naturale cât mai curate, în care în timp mai lung să se producă desensibilizare prin „curăţarea“ mai ales a plămânilor de substanţe chimice diverse, particule de praf, polen şi alte resturi vegetale, microbi, ciuperci, sunt tot mai puţine.

Litoralul mării mai asigură o atmosferă curată când bate briza dinspre mare, unde încă nu sunt factori poluanţi, precum şi minele de sare şi peşterile care mai păstrează închise, între pereţii lor materialele şi atmosfera de acum câteva milioane de ani când s-au format.

În ultimii 30 de ani, salinele sunt tot mai căutate şi vor deveni „oaze de sănătate“, unde temperatura este aceeaşi în tot cursul anului, de 10-12°C, umiditatea scăzută şi fără nici o variaţie, încărcarea electrică negativă a pereţilor atrage ca un magnet orice fir de praf rătăcit în atmosferă, iar liniştea şi aspectul împietrit al mediului înconjurător asigură o echilibrare a inimii, plămânilor şi a gândurilor.

În mina de la Tg. Ocna s-au amenajat săli mari, cu paturi de odihnă, săli de plimbare, săli de gimnastică şi de audiţie muzicală, astfel încât, pe parcursul câtorva ore, bolnavii să se rupă, psihic, de exterior şi totodată să respire aerul cel mai curat posibil, din care s-au îndepărtat toate normele posibile de poluanţi.

Cura de 10-20 de şedinţe în mină, repetate de două ori pe an, face ca măcar copiii să scape, pentru restul vieţii, de crizele de astm.

Salinele de la Cacica, Praid, Ocnele Mari, precum şi unele peşteri mai uscate sunt folosite pe scară mai redusă, dar pentru secolul XXI vor fi căutate de oameni de la mii de kilometri distanţă, penrtu o „gură de sănătate“.