„Factorul genetic este implicat în toate cancerele copilului“

În ultimii ani, numărul cazurilor de cancer la copii a crescut îngrijorător. Conf. dr. Monica Dragomir, şeful Secţiei de Oncologie Pediatrică a Institutului Oncologic "Prof. Dr. Al. Trestioreanu" din Bucureşti, a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări referitoare la semnele şi simptomele cancerului la copii, la succesele terapeutice din ultimii ani, dar şi la modul în care se poate preveni apariţia acestei maladii.

Care sunt semnele şi simptomele care anunţă cancerul la copii?

Din păcate, nu există teste de depistare precoce a cancerelor la copii. Simptomatologia "de alarmă" pentru o malignitate la copil este de multe ori asemănătoare unei afecţiuni comune. Ceea ce trebuie să îngrijoreze este persistenţa unui semn sau simptom de boală a cărui cauză nu este depistată în scurt timp, prin investigaţii uzuale. Dintre semnele şi simptomele care pot anunţa un cancer la un copil menţionez: creşterea de volum persistentă a unui ganglion, mai frecvent în regiunea cervicală (limfoame); apariţia unei tumori vizibile sau palpabile - la copiii mici primul semn de boală poate fi creşterea de volum a abdomenului, printr-o tumoră abdominală: nefroblastom, neuroblastom; cefaleea mai ales dacă este însoţită de vărsături, care iniţial calmează durerea (tumori cerebrale); apariţia unui semn neurologic: asimetria feţei, strabism, pareze ale membrelor, tulburări de mers (tumori cerebrale); apariţia unei pete albicioase la nivelul pupilei (retinoblastom); dureri osoase sau la nivelul unei articulaţii, care de multe ori cedează la antalgice de tip paracetamol, ibuprofen, dar revin la interval scurt de timp; paloare, astenie marcată, febră persitentă, echimoze (vânătăi), pete mici hemoragice (leucemie acută). Consultul oncologic ar trebui să devină o practică frecventă, pentru a înlătura supoziţia de cancer şi/sau pentru monitorizarea unor semne şi simptome suspecte.

Care sunt formele cancerului la copii?

Cele mai frecvente malignităţi la copil sunt leucemiile şi limfoamele (35- 45%) şi tumorile cerebrale (20%). Urmează cancerele considerate specifice copilului: retinoblastomul, nefroblastomul, neuroblastomul, urmate de sarcoamele osoase şi de ţesuturi moi. De asemenea, copiii pot face, mai rar, alte forme de cancer: hepatic, rinofaringian, ovarian, testicular etc.

Se poate vorbi de o vindecare în proporţie de sută la sută?

Vindecarea este posibilă în multe dintre cancerele copilului, spre deosebire de adulţi, unde se discută doar de supravieţuirea cu sau fără semne de boală pe perioade de luni/ani. Considerăm un cancer la copil vindecat dacă pacientul nu prezintă semne de evoluţie (remisiune completă), la peste 2-3 ani de la finalizarea tratamentului. Pentru a confirma remisiunea completă, adică lipsa oricărei forme de evoluţie a bolii, sunt necesare controale stricte şi amănunţite atât în timpul tratamentului, cât şi la intervale de 1, 2, 3, 6 luni în primii 2 ani, la 6 luni, în primii 5 ani, şi apoi, anual, toată viaţa. Controalele vizează orice aspect de evolutivitate: clinic, biologic, paraclinic (imagistic: CT, RMN, PET/CT etc.). Odată ce am considerat cancerul vindecat, controalele trebuie efectuate în continuare pentru posibilele efecte secundare tardive, consecinţe ale bolii în sine, sau ale tratamentelor oncologice (chimioterapie, radioterapie).

Şansele de vindecare au crescut

Care este numărul copiilor suferinzi de cancer din ţara noastră şi câte cazuri noi apar anual?

Anual, în România, sunt înregistrate 400-500 de cazuri noi de cancere la copii şi sunt aproximativ 5.000 de pacienţi în tratament, cu remisiune, recidive sau recăderi. Din păcate, înregistrarea supravieţuitorilor nu există la nivel naţional, chiar dacă aceştia ar trebui monitorizaţi pentru efecte secundare tardive ale bolii sau ale tratamentului toată viaţa.

Se cunosc cauzele reale demonstrate ale cancerului la copii?

Sunt foarte puţine cancere cu transmitere ereditară demonstrată, dar există afecţiuni predispozante pentru cancere la copil: sindroame ereditare, malformaţii congenitale etc. Se moşteneşte predispoziţia genetică pentru cancer, nu cancerul în sine. Există riscul familial de cancer: predispoziţie genetică moştenită care determină apariţia a diferite tipuri de cancer la rude de gradul I şi II. Atât timp cât factorii care determină cancerele la vârsta copilăriei sunt genetici - factori predispozanţi moşteniţi la care se adaugă alte anomalii genetice determinant ai carcinogenezei -, nu se poate discuta despre prevenţie sau depistare precoce. Copiii trebuie obişnuiţi cu un stil de viaţă sănătos, constând în alimentaţie bogată în legume, fructe şi vegetale, fără consum de alcool şi fumat, sport şi mişcare zilnică, evitarea excesului de greutate, stil de viaţă care poate preveni apariţia unui cancer la vârsta adultă.

Care sunt succesele terapeutice din ultimii ani?

Şansele de vindecare în cancerele copilului sunt foarte mari. Dacă în anii â60 rata de vindecări era 50%, după anii â90 a ajuns la peste 80%. Procentele de supravieţuire de lungă durată diferă în funcţie de forma de cancer, localizare şi mai ales de stadiul bolii la diagnostic. Un cancer în stadiu incipient poate fi vindecat în procente de peste 90% (nefroblastom, limfom Hodglin, tumori cu celule germinale, retinoblastom). Prognostic mai rezervat au tumorile cerebrale (50%-60%). În toate stadiile avansate de boală (cazul multora dintre pacienţii noştri), rata de vindecare este mică (25%), chiar dacă sunt utilizate cele mai performante modalităţi de tratament. Premisa evoluţiei favorabile sub tratament este diagnosticul precoce. Este bine de subliniat faptul că, diagnosticat în stadii avansate, nici un cancer nu se poate vindeca decât în procente mici şi cu tratamente extrem de agresive, care afectează în mare măsură calitatea vieţii supravieţuitorului.

Cum se poate preveni apariţia acestei maladii?

Factorii de risc recunoscuţi a fi implicaţi în apariţia cancerelor la adult - alimentaţia, toxice, fumatul - nu sunt implicaţi şi în apariţia cancerelor la vârsta copilăriei datorită faptului că perioada de acţiune (carcinogeneză) a acestora este îndelungată, de 15-20 ani. Factorul genetic este implicat în toate cancerele copilului.