Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Fantome dureroase
Durerea fantomă, despre care vom vorbi în numărul de astăzi, apare la pacienţii care au suferit extirpări ale diferitelor părţi ale corpului. Până în pezent, specialiştii în studiul durerii nu au depistat mecanismul producerii acestui tip de durere.
Cunoscută sub denumirea de durere fantomă, afecţiunea se poate defini ca o tulburare paroxistică cronică severă, asociată cu o parte amputată a corpului. Afecţiunea apare la pacienţii care, prin accident sau manevre chirurgicale, sunt supuşi unei excizii a unei porţiuni a corpului. Acest fenoment patologic a fost observat, la început, în legătură cu amputaţia membrelor. Ulterior, însă, s-au observat semne clinice similare şi pentru alte extirpări sau amputări ale corpului (de exemplu: în regiunea buco-maxilo-facială, durerea facială fantomă a fost observată la pacienţii la care s-au practicat secţiuni ale vârfului nasului, rezecţii de maxilar şi mandibulă sau extirparea unui ochi). De asemenea, din practica stomatologică se cunoaşte faptul că există cazuri când bolnavii se plâng de durere dentară a unui dinte deja extras şi care fusese anterior sediul unei dureri cronice. Mecanismul prin care se realizează aceste dureri este insuficient cunoscut, mult timp crezându-se că impulsurile dureroase pleacă de la nivelul bonturilor nervilor rupţi sau secţionaţi. Simptomele bolii Durerea apare sub forma unor crize şi se prezintă sub formă de înţepături, arsuri sau mâncărimi la nivelul părţii absente. În unele cazuri, boala evoluează spre ameliorare spontană, odată cu trecerea timpului, dar, de multe ori, e nevoie de tratament. Tratamentul este complex, iar rezultatele sunt inegale. S-a încercat tratament chirurgical, prin secţionarea nervului mai în profunzime şi tratament medicamentos, cu anestezice locale şi anticonvulsivante (carbamazepină). Au mai fost încercate, cu efecte variabile, stimularea nervoasă electrică, acupunctura, precum şi hipnoza, ca ultimă soluţie terapeutică.