Femeile albe, mici de statură şi slabe au predispoziţie pentru osteoporoză

Osteoporoza este o afecţiune a societăţii moderne, tributară unui anumit stil de viaţă, dietă, mişcare fizică, dar şi prelungirii duratei de viaţă, a declarat agenţiilor de presă prof. dr. Constantin Dumitrache, de la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon“.

În ceea ce priveşte repartiţia pe secţii şi grupe de vârstă, femeile sunt victime obişnuite ale osteoporozei din cauza pierderilor osoase postmenopauză induse de deficitul estrogenic. Se estimează că circa 40-50% dintre femeile în vârstă de peste 50 de ani prezintă condiţiile de apariţie a unei fracturi osteoporozice. Bărbaţii sunt mai puţin expuşi, dezvoltând osteoporoza la vârste mai înaintate. Prof. dr. Constantin Dumitrache spune că la 3-4 femei există şi un bărbat cu osteoporoză.

Osteoporoza înseamnă o scădere a masei osoase şi a calităţii osului. Masa osoasă este considerată determinantul major măsurabil al riscurilor fracturilor osteoporozice. Aceasta creşte în timpul copilăriei şi adolescenţei, până la 20-25 de ani. Între 20-25 de ani şi 35 de ani este o perioadă de platou, după care începe să scadă, a explicat prof. dr. Dumitrache.

Riscul maxim de boală este apreciat că apare la femeile albe, mici de statură, slabe şi cu istoric familial pozitiv. Factorii de risc sunt multipli - deficitul estrogenic, pre şi postmonepauză, stilul de viaţă, bolile endocrine, fumatul, alcoolul, cafeaua, afecţiunile ginecologice, digestive, respiratorii şi altele. Diagnosticul se pune pe seama prezenţei simptomelor clinice - dureri osoase, locale sau generalizate -, a fracturilor netraumatice (principala complicaţie a osteoporozei), a radiografiei simple, a metodelor imagistice complexe, care pot să evidenţieze această afecţiune. Practic, până la diagnosticul propriu-zis al bolii se urmăreşte depistarea precoce a pacienţilor cu risc osteoporotic.

Osteoporoza atrage după sine creşterea riscului de apariţie a fracturilor produse spontan sau după traumatisme minime. Fractura de şold este cea mai răspândită, este fatală în 30% din cazuri. Ea reprezintă prima cauză de mortalitate la persoanele peste 75 de ani şi a doua cauză la cei în vârstă de 45-75 de ani. Recuperarea este incompletă şi o treime din cazuri necesită îngrijiri pe termen lung.