Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Fenomenul „aurolacii“

Fenomenul „aurolacii“

Un articol de: Ostin Mungiu - 12 Mai 2009

Unul dintre cele mai neplăcute fenomene, devenit evident după 1989, a fost „aurolacii“. Este vorba, de fapt, de o toxicomanie cauzată de inhalarea substanţelor volatile. Fenomenul este prezent în special la copii şi adolescenţi cu vârste între 6-16 ani, substanţele utilizate fiind hidrocarburi prezente în gazolină, clei, diluanţi de vopsea, diverse sprayuri.

De fapt, diluanţii pentru vopsele - aurolacii - sunt cei mai folosiţi de către tinerii de la noi din ţară.

Toate substanţele amintite mai sus se află în comerţ într-o gamă variată de produse comerciale, fiind uşor accesibile şi foarte uşor de administrat pe cale nazală sau bucală. Unii utilizatori plasează substanţele în pungi de plastic, pe care le încălzesc, deoarece, în acest fel, creşte volatilizarea şi se realizează mai rapid starea de intoxicaţie.

Intoxicaţia cu inhalante începe să se manifeste după cinci minute şi atinge maximum cam în 15-20 de minute. La început, apare euforie, o stare de excitabilitate, iritabilitate şi confuzie. Individul are o senzaţie de căldură corporală, dificultăţi de concentrare a atenţiei, aude zgomote în interiorul craniului, râde, cântă şi percepe distorsionat ambianţa. Obiectele din jur îşi modifică forma şi conturul, se îndepărtează sau se apropie, se colorează sau se acoperă de steluţe roşii. Corpul poate fi perceput de dimensiuni mai mari sau mai mici, mersul este perturbat, necoordonat, cu cădere rapidă, ca în cazul intoxicaţiei alcoolice. Deoarece intoxicatul consideră, în această fază, că are o forţă fizică crescută, el poate deveni agresiv şi violent. Lucrul este cu atât mai grav cu cât în această fază se produce şi alterarea judecăţii.

În fazele avansate ale intoxicaţiei se diminuează reflexele osteotendinoase, apar tremurături ale membrelor, vorbire bâlbâită, tulburări de vedere, slăbiciune musculară generalizată.

În cazul unor doze crescute de substanţe volatile inhalate se poate instala coma. După o stare de intoxicaţie mai accentuată cu inhalante, cel intoxicat, în momentul în care iese din starea de beţie, nu poate să-şi aducă aminte cele petrecute în cursul intoxicaţiei (amnezie).

Consumatorii de inhalante pot fi recunoscuţi după roşeaţa care se instalează în jurul gurii şi a orificiilor nazale, iritaţia ochilor, cu lăcrimare frecventă, tuse, expectoraţie, greaţă, vomă, dureri de cap.

În anumite circumstanţe poate surveni chiar moartea prin sufocare, care rezultă în urma pierderii cunoştinţei, toxicomanul având acoperit capul cu punga de plastic din care inhalează substanţa volatilă.

De obicei, substanţele volatile se consumă rar în mod solitar, cel mai adesea în grupuri constituite din copii, adolescenţi şi tineri ce provin din familii dezorganizate sau formate din acei tineri care prezintă mari dificultăţi de adaptare şcolară. Frecvenţa utilizării acestor substanţe creşte în condiţiile de criză sau depresie socială şi economică.

Ţinând seama de faptul că şi ţara noastră cunoaşte o astfel de tristă situaţie, considerăm că sunt necesare eforturi unite ale organizaţiilor guvernamentale, ale societăţii civile şi ale Bisericii pentru prevenirea şi combaterea acestui dezastruos fenomen. În acest context, nu ştiu cât de inspirată a fost desfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, care avea drept obiect de activitate exact dezideratul enunţat mai sus.