Fenomenul „aurolacii“ şi pericolele drogurilor ilicite

Unul dintre cele mai neplăcute fenomene, devenit evident după 1989, a fost „aurolacii“. Este vorba de fapt de o toxicomanie datorată inhalării substanţelor volatile, cu riscuri evidente asupra organismului uman. La fel de nocive sunt şi efectele consumului de marijuana, haşiş sau canabis.

Fenomenul „aurolacii“ este prezent în special la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani, substanţele utilizate fiind hidrocarburi prezente în gazolină, clei, diluanţi de vopsea, diverse spray-uri. De fapt, diluantul pentru vopsele (aurolacul) este cel mai folosit de către tinerii de la noi din ţară. Toate substanţele amintite mai sus se află în comerţ într-o gamă variată de produse comerciale, fiind uşor accesibile şi foarte uşor de administrat pe cale nazală sau bucală. Unii utilizatori plasează substanţele în pungi de plastic, pe care le încălzesc, deoarece, în acest fel, creşte volatilizarea şi se realizează mai rapid starea de intoxicaţie.

Intoxicaţia cu inhalante începe să se manifeste după cinci minute şi atinge maximum cam în 15-20 minute. La început apare euforie, o stare de excitabilitate, iritabilitate şi confuzie. Individul are o senzaţie de căldură corporală, dificultăţi de concentrare a atenţiei, aude zgomote în interiorul craniului, râde, cântă şi percepe distorsionat ambianţa. Obiectele din jur îşi modifică forma şi conturul, se îndepărtează sau se apropie, se colorează sau se acoperă de steluţe roşii. Corpul poate fi perceput de dimensiuni mai mari sau mai mici, mersul este perturbat, necoordonat cu cădere rapidă ca în cazul intoxicaţiei alcoolice. Deoarece intoxicatul consideră în această fază că are o forţă fizică crescută, el poate deveni agresiv şi violent. Lucrul este cu atât mai grav cu cât în această fază se produce şi alterarea judecăţii.

În fazele avansate ale intoxicaţiei sunt diminuate reflexele osteotendinoase, apar tremurături ale membrelor, vorbire bâlbâită, tulburări de vedere, slăbiciune musculară generalizată. În cazul unor doze crescute de substanţe volatile inhalate se poate instala coma.

După o stare de intoxicaţie mai accentuată cu inhalante, cel intoxicat, în momentul în care iese din starea de beţie, nu poate să-şi aducă aminte cele petrecute în cursul intoxicaţiei (amnezie).

Consumatorii de inhalante pot fi recunoscuţi după roşeaţa care se instalează în jurul gurii şi a orificiilor nazale, iritaţia ochilor cu lăcrimare frecventă, tuse, expectoraţie, greaţă, vomă, dureri de cap.

În anumite circumstanţe poate surveni chiar moartea prin sufocare, care rezultă în urma pierderii cunoştinţei, toxicomanul având acoperit capul cu punga de plastic din care inhala substanţa volatilă.

De obicei, substanţele volatile se consumă rar în mod solitar şi cel mai adesea în grupuri constituite din copii, adolescenţi şi tineri ce provin din familii dezorganizate sau formate din acei tineri care prezintă mari dificultăţi de adaptare şcolară. Frecvenţa utilizării acestor substanţe creşte în condiţiile de criză sau depresie socială şi economică.

Ţinând seama de faptul că şi ţara noastră cunoaşte o astfel de tristă situaţie, considerăm că sunt necesare eforturi unite ale organizaţiilor guvernamentale, ale societăţii civile şi Bisericii pentru prevenirea şi combaterea acestui dezastruos fenomen. În acest context nu ştiu cât de inspirată a fost desfiinţarea Agenţiei Naţionale Antidrog, care avea ca obiect de activitate exact dezideratul enunţat mai sus.

Riscurile consumului de droguri

Termenul generic care cuprinde drogurile obţinute din varietatea de cânepă numită Cannabis sativa (varietatea indica) include: marijuana (din frunzele de canabis) şi haşişul (răşina de canabis). Haşişul şi marijuana se fumează în formă pură sau în amestec cu tutun.

Proprietăţile psihoactive ale plantei sunt cunoscute din Antichitate; locuitorii din ţările asiatice foloseau această varietate de cânepă în cadrul unor ceremonii religioase. Trebuie să menţionăm că preparatele din canabis erau utilizate în medicina indiană pentru calmarea durerilor, înlăturarea greţii, stimularea apetitului şi chiar împotriva convulsiilor. În secolul al XIX-lea, planta a început să fie folosită şi în Marea Britanie, atât ca remediu terapeutic, cât şi pentru efectele sale psihogene. Destul de repede, drogul a căpătat popularitate, fără însă a rivaliza, în epocă, cu opiul, care era preferat.

Astăzi, canabisul este cel mai utilizat drog, stârnind nenumărate controverse în legătură cu legalizarea consumului, cel puţin pentru scopuri terapeutice.

Majoritatea consumatorilor iau haşis sau marijuana aproximativ o dată sau de două ori pe săptămână. Această categorie de consumatori poate abandona consumul fără a suferi fenomene de dependenţă psihică. Din păcate, creşte numărul consumatorilor zilnici, care, în absenţa drogului, îşi pierd sentimentul de siguranţă, devin anxioşi, au tulburări de somn şi nervozitate. În acest din urmă caz, riscul pentru sănătate este apreciat a fi mai mare decât în cazul tabagismului.

Fie că este fumat sau ingerat în amestec cu alimente, drogul se absoarbe, fiind răspândit rapid în organism. Efectele mai frecvent observate sunt senzaţia de relaxare şi euforie moderată însoţită de tulburări de gândire, de concentrare şi de percepţie. Efectele apar imediat după ce substanţa pătrunde în creier şi persistă 1-3 ore. Starea de bine fizică şi psihică se însoţeşte de un râs nestăpânit şi convulsiv, înroşirea ochilor, apariţia unor halucinaţii vizuale (culori plăcute foarte intense). În scurt timp se instalează lipsă de coordonare, dezorganizarea gândirii, senzaţia de cap umflat şi comportament agresiv. Poate urma o stare de extaz, după care individul adoarme, somnul fiind de obicei agitat. La trezire poate să apară o senzaţie de foame însoţită şi de stări de panică.

Consumul de marijuana poate determina tulburări de memorie şi învăţare şi dificultăţi în rezolvarea problemelor.

Utilizarea cronică a canabisului predispune la depresie şi anxietate, de cinci ori mai frecvent decât la persoanele obişnuite, determinând şi o stare pasivă a subiectului faţă de viaţa socială şi familie. Aşadar, consumul acestor droguri are urmări devastatoare asupra stării de sănătate fizică şi psihică a organismului uman.

Nu este mai puţin adevărat că derivaţii de canabis au o certă acţiune analgezică, fiind utili în terapia durerilor din boala canceroasă atunci când morfina nu mai este de folos. Preparate de acest tip sunt legalizate şi se utilizează în Olanda, Marea Britanie, Canada şi USA.