Feriţi-vă de accidentele de la schi sau de la săniuş!

Regulile pe care le implică practicarea sporturilor de iarnă trebuie cunoscute şi respectate de către toţi practicanţii, la fel ca şi riscurile care ar putea surveni din nerespectarea lor. Aşadar, în cazul în care petreceţi câteva zile la munte, la schi sau săniuş, fiţi prudenţi, pentru că o simplă fractură a coloanei poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii.

Ca şi şoferii de ocazie, sportivii de ocazie sunt expuşi la accidente pe care nici nu le bănuiesc şi în care cad uşor victime.

La săniuş, schi sau alpinism, primul risc ce poate apărea constă în fracturarea picioarelor, mâinilor, toracelui, cutiei craniene şi coloanei vertebrale. Toţi aceştia trebuie să ştie că nu este indicat să se avânte în necunoscut, cu încălţăminte ce nu are aderenţă la sol, iar a înainta cu prudenţă este o primă şi generală regulă de prevenire a acestor atât de neplăcute accidente. Dacă, totuşi, aţi suferit o fractură, prima măsură este de a imobiliza segmentul fracturat cu o atelă (bucată de scândură, tijă metalică) sau rămânând la pământ până se aduce sau se improvizează o targă. A doua măsură constă în a pune gheaţă pe locul fracturat, pentru a preveni durerea şi eventualele hemoragii.

Primul ajutor în caz de degerături

Alt risc în cazul sportivilor de ocazie sunt degerăturile, pentru că, atraşi de joacă, nu-şi dau seama de gerul de afară. Dacă încălţămintea ar fi groasă, largă, aerisită, dacă mănuşile şi căciula nu ar lipsi, riscul apariţiei degerăturilor ar fi minim.

Primul ajutor în cazul degerăturilor constă în desfacerea şireturilor, curelei, a fularului, astfel încât să fie asigurată o circulaţie sanguină uşoară, în fricţionarea uşoară, dar îndelungată a membrelor, dar fără a le expune la căldură. Dimpotrivă, la răcoare, circulaţia în ţesuturi îşi revine mai uşor şi bine.

Cei cu totul neantrenaţi trebuie să fie atenţi la eforturile pe care le fac. În caz contrar, poate apărea o suprasolicitare fizică care duce la oboseala inimii, cu palpitaţii, creşteri sau scăderi bruşte de tensiune, lipsă de aer. Oboseala ficatului, de asemenea, poate da dureri sub torace, poate duce la limitarea posibilităţii de a respira, fiind semnalată şi apariţia simptomelor de greaţă, vărsături, oboseală mare.

Bolnavii de astm bronşic prezintă sensibilitate mare la infecţiile respiratorii şi, atunci când depun eforturi fizice solicitante, în aer rece, riscă să se producă complicaţii pulmonare şi infecţioase.

Toate aceste sfaturi nu trebuie să-i sperie pe practicanţii începători ai sporturilor de iarnă, ci, dimpotrivă, să le reamintească doritorilor de senzaţii în perioada de iarnă să fie pregătiţi şi să se echipeze corespunzător, pentru a nu se expune în mod inutil riscurilor ce pot decurge din neglijenţă.