Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Feriţi-vă de pericolele jocurilor de iarnă!
Această iarnă bogată în zăpadă şi gheaţă este o bucurie pentru copii, care au asaltat derdeluşul, pârtia de schi sau gheaţa pentru patinaj.
Din păcate, unele pericole, neglijate sau minimalizate, în locurile de joacă, pot aduce necazuri sau chiar tragedii în unele familii. Din capul locului trebuie precizat faptul că părinţii poartă toată grija şi răspunderea în a îndruma copiii unde să se joace şi cât de sigure sunt sania, schiurile sau patinele, pentru a evita riscul accidentelor mai mici sau mai mari. La săniuş, în prima zi sau măcar o dată, la început de sezon, părinţii trebuie să vadă dacă derdeluşul unde se joacă copiii lor nu intersectează un drum cu vehicule, dacă nu sunt în zonă resturi de ţăruşi, sârme, cioburi de sticlă acoperite de zăpadă sau vreo apă îngheţată, care i-ar ademeni să se tragă pe luciul ei. De asemenea, sania pe care o foloseşte copilul trebuie să fie uşoară, din plastic, lemn sau aluminiu, pentru a fi comod de manevrat şi, mai ales, de oprit la timp în faţa unui obstacol. Trasul pe burtă cu săniile este foarte riscant, deoarece capul sau coloana vertebrală nu amortizează în nici un mod şocurile, din această poziţie. Schiatul la începători, ca şi la avansaţi, trebuie făcut cu toată grija de a controla viteza şi posibilitatea de oprire normală. Agăţarea şi oprirea bruscă a schiurilor poate duce la ruperea ambelor oase ale gambei, deasupra ghetei, lăsând o invaliditatea gravă, pentru toată viaţa. Patinajul, ca şi trasul cu sania pe un luciu de apă neamenajat pentru aşa ceva, adică pe lacuri, pârâuri, iazuri, bălţi îngheţate, este foarte riscant, mai ales în condiţiile fisurării pojghiţei de gheaţă. Copiii trebuie învăţaţi de părinţi să acorde primul ajutor în caz de accidentare. Dacă, în urma unei lovituri violente la un picior, un copil ţipă de durere şi se ţine de locul traumatizat, trebuie ajutat să ajungă la un post medical fără să forţeze segmentul afectat. Dacă, după o lovitură puternică, un copil nu se mai mişcă din loc sau nu mai răsuflă, trebuie descheiat la gât, i se desface cureaua şi va fi fricţionat cu zăpadă pe faţă şi mâini pentru ca să-şi revină în câteva minute din leşin, fără însă a-l trage, întinde sau zgâlţâi. Trebuie apoi transportat cu sania până la primul adult care poate anunţa serviciul de ambulanţă . A fugi de la locul accidentului este prima intenţie a copiilor, dar şi cea mai nepotrivită. De modul în care micuţii învaţă cu toată seriozitatea să se joace iarna, depinde evitarea riscurilor ce pot apărea şi unele accidente foarte grave.