Feţele durerii

▲ Câţi dintre dumneavoastră v-aţi gândit vreodată că durerea nu este numai o problemă medicală? Dincolo de aspectele strict medicale care implică prevenirea, evaluarea, diagnosticul şi managementul durerii acute şi cronice, există şi alte aspecte de un interes major ▲ Un aspect interesant îl reprezintă problemele psihologice şi comportamentale legate de durere ▲

De foarte multe ori, suferinţa, anxietatea, depresia sunt atât de puternice încât acoperă senzaţia de durere. De aceea, substanţele antidepresive şi-au găsit un loc binemeritat în tratamentul acestui tip de bolnav.

Puţini oameni ştiu că durerile aparent periferice, cum ar fi durerile de spate sau ale articulaţiilor determină distrugerea celulelor creierului, dacă durerea persistă în timp. Astfel, măsurători făcute la bolnavi cu durere de spate cronică au arătat că în 6 luni substanţa cenuşie din creier se împuţinează cu aproximativ 2 grame. Aceasta explică de ce la bolnavii la care durerea persistă ani şi ani de zile, cu timpul, se instalează atrofia anumitor porţiuni din creier. Şi în aceste cazuri substanţele antidepresive se pare că au un rol protector al celulelor nervoase.

Durerea are şi o faţă socială deoarece randamentul persoanelor care suferă de durere scade simţitor; ele nu-şi mai pot îndeplini corect şi la timp sarcinile de serviciu, nu-şi mai pot permite o viaţă normală în familie şi societate, ceea ce îi conduce spre izolare socială şi, uneori, chiar spre sinucidere. Este extrem de important ca medicul să facă eforturile necesare pentru un tratament adecvat şi agresiv al durerii, pentru a se evita pierderea acestor indivizi pentru societate.

Durerea poate avea şi semnificaţii speciale, culturale şi religioase. Există numeroase opere de artă (literare, plastice sau muzicale) care au abordat tema durerii. Îmi permit să ilustrez cele de mai de sus cu un citat din cartea „Problema durerii“, a lui C.S. Lewis: „Când sufletele se ticăloşesc, ele folosesc posibilitatea spre a se vătăma unul pe celălalt; şi asta reprezintă patru cincimi din suferinţa oamenilor. Omul, nu Dumnezeu, este acela care a născocit roate ale torturii, biciul, temniţa, sclavia, puşca, baioneta şi bombele“.

Durerea implică şi costuri şi acest aspect economic, atent contabilizat în multe ţări, arată că sumele cheltuite pentru îngrijirea pacienţilor cu dureri se ridică la miliarde de dolari, fiind suportate atât de stat, cât şi de pacienţi. Pentru o îngrijire optimă este necesar ca aceste sume să fie prevăzute în programe speciale. Din păcate, nu toate ţările au programe de compensare pentru analgezice în bolile cronice şi România face parte dintre ele.

▲ Şederea la pat, un fals remediu pentru durerile de spate

Durerile de spate constituie una dintre cele mai frecvente cauze de dureri în populaţia adultă, precum şi la vârsta a treia. Se apreciază că 70% dintre persoane au avut cel puţin o dată în viaţă un episod de durere lombară. Întrucât durerea se intensifică de multe ori prin mişcare, a existat tendinţa de a se recomanda acestor bolnavi şederea la pat.

În ultimele decenii, însă, s-au acumulat numeroase studii care au demonstrat că şederea la pat este ineficientă şi, uneori, chiar dăunătoare. Din această cauză, actualmente, medicii sfătuiesc bolnavii să continue să se mişte, deoarece, în acest fel, criza trece mai repede. Cu toate acestea, în ciuda acestor sfaturi medicale, un număr de pacienţi continuă să aleagă repausul la pat, mai ales în prima fază a durerilor de spate.

Încercând să afle cauza pentru care pacienţii aleg şederea la pat, un grup de cercetători din Belgia şi Olanda au investigat, cu ajutorul unor chestionare, peste 450 de pacienţi bărbaţi şi femei cu o vârstă medie de 43 de ani. Dintre aceştia, odată cu declanşarea crizei, 33% au optat pentru repaus la pat, dar numai 8% au stat în pat mai mult de patru zile.

Alegerea repausului de acest tip a apărut ca urmare a unor factori cognitivi şi emoţionali, în special din cauza percepţiei catastrofice legată de durere şi a fricii ca nu cumva mişcarea să determine leziuni mai serioase.

Interesant ni se pare faptul că pacienţii care au rămas în pat mai mult de patru zile de la debutul durerii au prezentat un grad mai mare de invaliditate la un an de la episodul acut. Un alt lucru observat în acest studiu a fost acela că pacienţii care aleg şederea la pat au o şansă mai mare de cronicizare a bolii şi folosesc mai multe medicamente împotriva durerii decât cei care continuă să se mişte. O altă categorie de pacienţi aleg şederea la pat ca un comportament de evitare, deoarece, contrar celor spuse de medic, ei cred că dacă vor rămâne în picioare se vor produce leziuni mult mai grave şi mai dureroase.

Indiferent dacă este vorba de o lombalgie acută sau cronică, terapia trebuie să fie complexă, atât medicamentoasă, cât şi kinetoterapeutică. Se vor utiliza antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, diclofenac, ibuprofen, piroxicam, meloxicam, nimesulid), asociate cu miorelaxante (benzodiazepine) şi medicaţie topică (unguente, creme, geluri, sprayuri, antiinflamatorii, antalgice, hiperemiante). În formele cronice dau rezultate şi antidepresivele, care combat stresul psihologic destul de frecvent întâlnit la astfel de bolnavi. De un mare ajutor sunt şi mijloacele fizio-kinetoterapeutice, care cuprind masajul, ultrasunetele, electroterapia şi terapia ocupaţională.

▲ Metode de prevenire a durerilor musculare

Durerea musculară sau mialgia poate apărea atât în condiţii fiziologice, în cursul efortului fizic sau postefort, mai ales la persoane neantrenate sau în condiţii patologice determinate de inflamaţii musculare acute sau cronice, parazitoze, defecte genetice sau traumatisme musculare.

Durerea musculară de efort este un proces fiziologic, reversibil, care poate îmbrăca două forme cu caracter acut: crampa musculară şi întinderea musculară.

Crampele musculare de efort se instalează brusc, muşchiul devine dur, foarte dureros, cu durată variabilă, de la câteva secunde la câteva minute. Crampa care se localizează frecvent la nivelul gambei, coapsei şi muşchilor mici ai mâinilor şi picioarelor poate să dispară spontan după un uşor masaj sau prin încercarea de a lungi muşchiul. Astfel de crampe pot apărea atât ziua, ca urmare a oboselii musculare excesive, a frigului, a şederii îndelungate în picioare sau a pierderii de lichide şi săruri minerale, în cazul efortului într-un mediu cald („crampa de căldură“).

Apariţia nocturnă a crampelor este, de asemenea, posibilă când, după o întindere a piciorului, urmează contracţii dureroase prelungite. Crampele musculare se întâlnesc într-o proporţie foarte mare la populaţia sănătoasă, cauzele fiind predispoziţia individuală, poziţiile vicioase şi sedentarismul.

Întinderile musculare sunt dureri musculo-tendinoase, în care durerea este resimţită ca o sfâşiere sau întindere la nivelul legăturii dintre muşchi şi tendon.

Pentru prevenirea acestor tipuri de durere musculară se utilizează ca metode profilactice administrarea de chinină sau aspirină, un aport hidric adecvat pentru prevenţia deshidratării, administrarea de săruri minerale, mai ales în mediul cald. Se recomandă, de asemenea, încălzirea optimă înainte de efort şi evitarea şocurilor musculare şi a contracţiilor bruşte în cursul eforturilor.

În situaţia declanşării crampei, tratamentul eficient constă în întinderea musculară lentă, până la lungimea de repaus şi masaj uşor.