Feţele durerii

Câţi dintre dumneavoastră v-aţi gândit vreodată că durerea nu este numai o problemă medicală? Dincolo de aspectele strict medicale care implică prevenirea, evaluarea, diagnosticul şi managementul durerii acute şi cronice, există şi alte aspecte, de un interes major. Un aspect interesant îl reprezintă problemele psihologice şi comportamentale legate de durere. De foarte multe ori, suferinţa, anxietatea, depresia sunt atât de puternice încât acoperă senzaţia de durere. De aceea, substanţele antidepresive şi-au găsit un loc binemeritat în tratamentul acestui tip de bolnav.

Puţini oameni ştiu că durerile aparent periferice, cum ar fi durerile de spate sau ale articulaţiilor, determină distrugerea celulelor creierului dacă durerea persistă, în timp. Atfel, măsurători făcute la bolnavi cu durere de spate cronică, au arătat că, în 6 luni, substanţa cenuşie din creier se împuţinează cu aproximativ 2 grame. Aceasta explică de ce, la bolnavii la care durerea persistă ani şi ani de zile, cu timpul, se instalează atrofia anumitor porţiuni din creier. Şi, în aceste cazuri, substanţele antidepresive se pare că au un rol protector al celulelor nervoase.

Durerea are şi o faţă socială, deoarece randamentul persoanelor care suferă de durere scade simţitor, acestea nu-şi mai pot îndeplini, corect şi la timp, sarcinile de serviciu, nu-şi mai pot permite o viaţă normală în familie şi în societate, ceea ce îi conduce spre izolare socială şi, uneori, chiar spre sinucidere. Este extrem de important ca medicul să facă eforturile necesare pentru un tratament adecvat şi agresiv al durerii, pentru a se evita pierderea acestor indivizi pentru societate.

Durerea poate avea şi semnificaţii speciale, culturale şi religioase. Există numeroase opere de artă (literare, plastice sau muzicale), care au abordat tema durerii. Îmi permit să ilustrez cele de mai de sus cu un citat din cartea „Problema durerii“, a lui C. S. Lewis: „Când sufletele se ticăloşesc, ele folosesc posibilitatea spre a se vătăma unul pe celălalt; şi asta reprezintă patru cincimi din suferinţa oamenilor. Omul, nu Dumnezeu, este acela care a născocit roate ale torturii, biciul, temniţa, sclavia, puşca, baioneta şi bombele“.

Costurile durerii

Durerea implică şi costuri, şi acest aspect economic, atent contabilizat în multe ţări, arată că sumele cheltuite pentru îngrijirea pacienţilor cu dureri se ridică la miliarde de dolari, fiind suportate atât de stat, cât şi de pacienţi. Pentru o îngrijire optimă, este necesar ca aceste sume să fie prevăzute în programe speciale. Din păcate, nu toate ţările au programe de compensare pentru analgezice, în bolile cronice, şi România face parte dintre ele.

În final, aş menţiona şi alte două faţete legate de un corect tratament al durerii, şi anume:

- o legislaţie adecvată, care să permită accesul tuturor suferinzilor la analgezice puternice; în această direcţie, în ţara noastră s-a realizat un progres considerabil, prin apariţia legii 339/2005, lege care dă dreptul oricărui medic să prescrie analgezicul adecvat situaţiei pacientului;

- pregătirea, în şcoli superioare, a unor specialişti în terapia durerii; aceşti specialişti, numiţi algeziologi, există de mai mulţi ani în ţările dezvoltate, dar nu şi în România. Această lipsă este compensată, în parte, de nişte cursuri postuniversitare (destul de firave, calitativ), care oferă, în final, o diplomă de competenţă în terapia durerii.

Nu ne rămâne decât să sperăm că, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, vor ajunge şi forurile competente să înţeleagă necesitatea formării de specialişti în alinarea durerilor şi suferinţei acestui popor necăjit.