Fitoestrogenii şi capacitatea lor de a preveni boli cronice

O dietă sănătoasă, care susține o bună funcționare a organismului și o stare psihoemoțională optimă, având totodată capacitatea de a preveni boala, dar și de a o gestiona, este aceea în care plantele ocupă primul loc. Acest lucru se datorează multitudinii de molecule, mai simple sau mai complexe, care creează profilul biochimic al varietății uriașe de plante comestibile: de la ardei gras și căpșune la grâu, fasole, alune, ceai verde, cafea, sunătoare și altele.

Între aceste mii, și poate chiar zeci sau sute de mii, de molecule se numără o categorie foarte vastă numită de oamenii de știință fitonu­trienți sau fitochimicale. Fiind atât de diverse, fitochimicalele au fost grupate în mai multe categorii, după structura lor chimică. Astfel, polifenolii formează cea mai cuprinzătoare clasă, cu peste 8.000 de substanțe care, la rândul lor, sunt împărțite în mai multe clase. Una dintre cele mai mari clase este cea a flavonoidelor, care se găsesc într-o varietate foarte mare de alimente: ceapă, măs­line, salată verde, merișoare, pătrunjel, mere, portocale, prune, nuci, linte etc. Un grup aparte de flavonoide îl reprezintă isoflavonele, compuși care în organismul nostru au afinitate față de aceleași structuri moleculare ca și estrogenii, motiv pentru care au și fost denumite fitoestrogeni. Acești compuși sunt specifici soiei și produselor din soia (tofu, tempeh, miso, sos de soia, edamame). Tot fitoestrogeni sunt și lignanii din semințele de in și cumestanii din broccoli.

Studiile științifice au evidențiat în repetate rânduri capacitatea fitoestrogenilor de a proteja oasele și de a reduce riscul de boli cardiovasculare și de cancere ale țesuturilor reproducătoare (sân, prostată, ovar). Țările cu cele mai mici rate ale acestor tipuri de cancer sunt și cele mai mari consumatoare de soia: Japonia, China și Coreea. Deoarece fitoestrogenii seamănă structural cu estrogenii, ei se pot lega la receptorii celulari pentru estrogeni, declanșând reacții metabolice similare. Diferența este că acțiunea fitoestrogenilor este de 0,1% față de estrogenii proprii. În plus, ei conferă protecție față de acțiunea estrogenilor, deoarece ocupă receptorii și țin astfel locul ocupat. În felul acesta, fitoestrogenii contribuie la reducerea riscului de cancer de sân și de prostată. Tamoxifenul, cel mai utilizat medicament pentru tratarea cancerului de sân, este conceput după exact același principiu. Desigur, au și alte mecanisme de acțiune care sporesc beneficiile consumului de soia și produse din soia.

La crearea acestei temeri legate de soia au contribuit și câteva studii pe șobolani care au arătat o creștere a tumorilor mamare corelată cu dozele mari de isoflavone. Însă în anul 2011 s-a descoperit faptul că oamenii și șobolanii metabolizează foarte diferit acești compuși. La oameni lucrurile stau exact invers: studiile continuă să certifice efectul protector al isoflavonelor și al produselor din soia. În cadrul unui proiect de cercetare au fost urmărite peste 70.000 de femei din China: cele care au mâncat cea mai multă soia au avut un risc de cancer mamar cu aproape 60% mai mic. Mai mult decât atât, cu cât soia a fost consumată în mod regulat de la o vârstă mai tânără, cu atât riscul a fost mai mic. Un alt studiu, la care au participat 50.000 de femei din America de Nord, a arătat că nu există nici o legătură între consumul de soia și cancerul mamar, dar a evidențiat un risc mai mare la cele care consumau lapte de vacă. O analiză europeană a mai multor studii realizată anul acesta a descoperit o asociere puternică între consumul de lapte de vacă din comerț și cancerul de sân.

O altă temere referitoare la soia îi vizează pe băieți și bărbați, în sensul unui risc de efeminare a acestora, cu reducerea fertilității și afectarea echilibrului hormonal. Revizuirea studiilor realizate pe parcursul a 10 ani, evaluând câteva mii de bărbați, nu a găsit nici o dovadă că soia ar afecta în vreun fel statusul hormonal. Există numeroase studii care arată efectele benefice asupra organismului ale isoflavonelor din soia: reduc nivelul de LDL-colesterol și trigliceride din sânge; inhibă formarea plăcilor de aterom; măresc elasticitatea pereților arteriali; protejează neuronii; atenuează simptomele astmului alergic; previn apa­ri­ția osteoporozei și chiar stimulează procesele de formare a țesutului osos; protejează enzimele citocromului, esențiale în procesele de detoxifiere la nivel hepatic; protejează față de cancerul de sân, de ovar și de pro­stată; induc apoptoza celulelor tumorale în cancerul colorectal și inhibă creșterea tumorilor de pancreas, ficat și rinichi.

Singurele persoane pentru care soia ar putea constitui o problemă sunt cele cu hipotiroidie care au o die­tă săracă în iod. Însă cu tratament potrivit și cu o dietă adecvată, chiar și în acest caz soia poate fi consumată cu moderație (max. o cană de lapte de soia pe zi sau 100 g tofu), la o distanță de trei ore de medicament. De asemenea, este indicat să cumpărăm produse din cultura ecologică, deoarece soia este adesea tratată excesiv cu pesticide, și să evităm produsele aditivate cu carrageenan, un compus care ar putea produce neplăceri la nivelul tubului digestiv.