Fluorul, un element esenţial pentru organism

Fluorul este un element localizat în organism la nivelul tendoanelor, al oaselor şi al dinţilor. Carenţa de fluor a organismului produce carii dentare, îndeosebi la copii, motiv pentru care se recomandă fluorurarea apei de băut până la concentraţia de maximum 1 mg fluor la un litru de apă.

Pentru a avea o dantură sănătoasă şi rezistentă la carii, îngrijirea trebuie să înceapă din perioada copilăriei, când trebuie asigurat un aport suficient de calciu atât pe cale naturală (din alimente), cât şi pe cale artificială (prin administrare periodică de suplimente cu acest element). Alături de calciu, fluorul este celalalt element necesar în formarea unei dentiţii definitive sănătoase şi rezistente.

Fluorul este răspândit în natura care ne înconjoară: în apa de băut, în regiunile unde se adaugă în rezervoare, dar şi în alimente şi băuturi. Alimentele conţin cantităţi mici de fluor, doar peştele oceanic şi unele elemente marine fiind mai "bogate" din acest punct de vedere. Apa aduce cea mai mare cantitate de fluor, oferind aproximativ 2/3 din necesarul de fluor al organismului. Alte alimente care conţin fluor ar fi caisele, carnea de vită şi cea de porc, cartofii.

De asemenea, fluorul se găseşte în pastele de dinţi în diferite cantităţi, în funcţie de producători, şi în apele de gură. Pastele de dinţi destinate copiilor trebuie să conţină maximum 0,03% fluor, iar cele pentru adulţi maximum 15%.

Medicul dentist poate efectua o manoperă prin care va introduce fluorul în structura smalţului, manoperă care se numeşte fluorizare, dând astfel smalţului un plus de rezistenţă în faţa agenţilor nocivi. Adulţii cărora li s-a făcut în copilărie un astfel de tratament prezintă un procent mai mic de carii şi afecţiuni ale smalţului. Fluorul mineralizează suplimentar smalţul şi întăreşte suprafaţa acestuia.

Fluorizarea constă în aplicarea unui gel cu gust plăcut pe toţi dinţii copilului (începând cu vârsta de 6 ani până la 12 ani), de două ori pe an.

Copiii de peste 12 ani şi adulţii vor proteja smalţul dinţilor prin utilizarea pastelor de dinţi cu fluor şi a apelor de gură cu fluor. Există şi gumă de mestecat cu fluor, eficientă doar în cazul în care acţionează minimum 15 minute.

Excesul de fluor apare destul de rar şi se datorează mai ales unui exces de fluor în apa potabilă. Atunci când este administrată o cantitate prea mare de fluor apare fluoroza, constând în pete galben-albicioase pe suprafaţa smalţului, care devine friabil. În cazul unor concentraţii foarte mari de fluor, dinţii devin maronii şi se produc manifestări şi la nivel osos: osteofloroza, osteoscleroza, apariţia de exostoze osoase. Fluorul este eficient şi în cantităţi mici.

Clinic, deficienţa de fluor se manifestă prin creşterea numărului de carii şi prin scăderea rezistenţei oaselor.