Forme de manifestare în sindromul vestibular

Sindromul vestibular mai este cunoscut şi sub denumirea de sindrom vertiginos şi este constituit din totalitatea manifestărilor patologice cauzate de afectarea nervului vestibular (care este răspunzător, în principal, de menţinerea echilibrului). Vom prezenta, succint, cele mai importante semne şi simptome ale sindroamelor vestibulare şi cele mai frecvente afecţiuni în care acestea apar.

Sindromul vestibular poate fi de tip iritativ sau distructiv şi se manifestă printr-o multitudine de semne şi simptome.

Simptome:

- vertij (senzaţie de mişcare a obiectelor în jur; mişcare giratorie);

- ameţeală (senzaţie de nesiguranţă, vedere în ceaţă, tremuratul obiectelor, vedere întunecată);

- acufene (zgomote în urechi);

- senzaţie de plenitudine auriculară, de ureche plină;

- auz fluctuant, cu perioade de scădere a auzului;

- greaţă, anxietate.

Semne:

- nistagmus (mişcare a globilor oculari, care, însă, este vizualizată doar la anumite mişcări şi pentru a cărui caracteristici este nevoie de un examen medical; nu se observă de către o persoană neavizată);

- semne de iritaţie a nervului vag (apar doar în criză) - vomă, puls încetinit, paloare, transpiraţii;

- deviaţii ale anumitor mişcări ale corpului.

Sindroamele vestibulare au o anumită clasificare şi prezintă caracteristici speciale, în funcţie de care parte a nervului vestibular este afectată.

Sindromul vestibular periferic este un sindrom care se caracterizează prin triada vertij, zgomote în ureche şi scădere a auzului. Vertijul apare în crize cu durată de secunde, minute, ore (mai rar). Menţinerea echilibrului este imposibilă, iar închiderea ochilor accentuează acest dezechilibru şi sunt prezente senzaţia de vomă, uneori chiar vomă cu paloare, transpiraţii şi scădere a frecvenţei pulsului.

Afecţiunile cele mai frecvente care sunt însoţite de sindrom vestibular periferic sunt:

- boala şi sindromul Meniere;

- labirintita, însoţită de o supuraţie otică;

- postoperator;

- toxic, când se corelează de administrarea de Kanamicină sau alte aminoglicozide.

În sindromul vestibular central, clinic este prezentă doar starea vertiginoasă, care este inconstantă, este aproape continuă, iar senzaţia de dezechilibru şi instabilitate nu este însoţită de senzaţia de rotire a obiectelor în jur. Dezechilibrul este important, dar închiderea ochilor nu îl creşte în intensitate ca în sindromul vestibular periferic. De asemenea, foarte important de precizat este că pot apărea scurte perioade de pierdere a cunoştinţei. Nu sunt prezente scăderea de auz, zgomotele în ureche sau fenomenele menţionate în descrierea generală.

Afecţiunile în care putem regăsi acest sindrom sunt:

- leuconevraxit (scleroza în plăci);

- tumorile cerebeloase, anevrismele bulbare;

- insuficienţa vertebro-bazilară din spondiloza cervicală;

- în răul de mişcare;

- tromboza arterei cerebrale.