Fotoscreeningul, esenţial în depistarea precoce a ambliopiei la copil

Ambliopia reprezintă scăderea unilaterală sau bilaterală a acuităţii vizuale atât la copii, tineri, cât şi la adulţii tineri. Scăderea acuităţii vizuale la copil reprezintă o piedică majoră în educaţia şi viitorul acestuia, dar, în acelaşi timp, şi în dezvoltarea normală a unei societăţi.

Societatea Americană de Oftalmopediatrie (AAPOS), Societatea Europeană de Oftalmopediatrie (EUPOS) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii au stabilit strict momentele controlului oftalmologic la copil, atunci când vine vorba de ambliopie.

Astfel, nou-născutului i se verifică obligatoriu, încă din maternitate, roşul pupilar, iar copiii cu risc (prematuri, cu istoric de glaucom congenital familiar, de diabet, de retinoblastom) sunt examinaţi de oftalmolog încă din primele zile de viaţă.

La copii cu vârste între 6 luni şi 1 an se recomandă practicarea de rutină a examenului roşului pupilar de către medicul de familie (pediatru). Screeningul vizual va fi efectuat obligatoriu la toţi copiii între 3 ani şi 3 ani şi jumătate de către medicul de familie, optometrist, personal instruit sau oftalmolog. Toţi copiii de vârstă şcolară vor fi examinaţi de oftalmolog şi se vor cerceta, totodată, şi „defectele de acomodare educaţională“, care pot fi determinate de boli oculare.

O metodă recomandată: fotoscreeningul

Ţările dezvoltate au introdus efectuarea screeningului prin folosirea metodei numite fotoscreeningul. Prin această metodă se fotografiază polul anterior al copiilor şi se urmăresc: reflexul cornean, prezenţa deviaţiilor oculare, prezenţa leucocoriei. Fotografiile sunt apoi examinate de specialişti, care vor selecta doar cazurile-problemă, copiii find, ulterior, examinaţi şi trataţi. Se previne astfel apariţia ambliopiei strabice, refractive sau prin privare. În alte ţări, screeningul se realizează prin folosirea potenţialelor vizuale evocate.

Unele ţări au introdus controlul oftalmologic obligatoriu la copil, la vârste până la maximum 3 ani, părinţii fiind cointeresaţi prin acordarea unor bonificaţii materiale. Datorită screeningului vizual, în ţările cu astfel de legislaţie medicală, prevalenţa ambliopiei la copilul mic este cuprinsă între 2 şi 5%, faţă de ţările în care nu este obligatorie efectuarea screeningului vizual la copilul mic, în care frecvenţa este 10-12%. Factorii care explică aceste mari variaţii ţin şi de natura eşantionului examinat şi de nivelul acuităţii vizuale de plecare sau de metoda de determinarea a acesteia.

Examen oftalmologic obligatoriu, imediat după naştere

Dacă s-ar depista deficienţele vizuale precoce, cheltuielile necesare tratamentelor ulterioare (intervenţii multiple, dezambliopizarea) ar fi reduse. Studiul terapiei ambliopiei este extrem de important şi din cauza efectelor socio-economice generate de această afecţiune. Se cunoaşte că riscul de pierdere a ochiului dominant creşte de 2,6 ori, iar cheltuielile de îngrijire a cazurilor cu ambliopie sunt foarte mari (peste 50.000 $ faţă de 50 $ în cazul screeningului pentru depistarea precoce a ambliopiei). Calitatea vieţii pacienţilor cu ambliopie este redusă: copiii vor avea rezultate şcolare reduse, apar modificări comportamentale sau sociale.

În concluzie, copilul poate fi examinat pentru prima dată din punct de vedere oftalmologic, şi uneori este chiar este strict necesar, fie imediat după naştere, fie până la vârsta de 1-3 ani.