Fructele de moşmon reduc nivelul colesterolului

Deşi moşmonul este un arbore mai puţin cunoscut, organele sale vegetale (fructe, seminţe, frunze, scoarţă) sunt intens utilizate în medicina naturistă, printre cele mai importante efecte terapeutice ale acestora numărându-se cele antiseptice, hipocolesterolemice şi tonifiante.

Moşmonul este un arbore originar din Europa de sud-est şi Persia, ce creşte spontan pe coastele însorite, pe stâncării, în tufişuri şi poieni şi la marginea pădurilor de foioase, până la altitudinea de 800 m. În ţara noastră, arborele se cultivă în mod special în sudul Munteniei şi Olteniei.

În fitoterapie sunt utilizate fructele coapte şi seminţele, recoltate în lunile septembrie-octombrie, frunzele, recoltate în lunile iunie-iulie, precum şi rădăcinile şi scoarţa ramurilor.

Fructele coapte de moşmon prezintă acţiuni terapeutice asupra stomacului şi intestinelor, cu efecte benefice în reglarea tranzitului intestinal (diaree, dizenterie), oprirea scaunelor diareice şi refacerea mucoaselor gastrice.

Bune efecte se constată în colite rebele, enterite şi malarie. În bolile cardiovasculare au rol în prevenirea infarctului miocardic, prin reducerea nivelului colesterolului "rău" (LDL), şi în combaterea durerilor cauzate de tromboflebite şi varice.

Alte acţiuni intervin în:

- litiază renală;

- reumatism, lumbago şi gută;

- cicatrizarea rănilor greu vindecabile;

- faringite, stomatite şi afte bucale.

Forme de utilizare:

- fructele coapte, depozitate câteva săptămâni şi curăţate de coajă, se consumă câte 200-300 g în fiecare dimineaţă, pentru combaterea diareei şi pentru reducerea colesterolului din sânge, datorită conţinutului ridicat în pectine;

- compotul din fructe coapte: se prepară dintr-un kilogram de fructe, 800 g zahăr şi 600 ml de apă, cu efecte contra calculozei renale şi a gutei. Se consumă dimineaţa, în patru zile consecutive, pentru reglarea scaunelor în diaree şi dizenterie;

- vinul din seminţe de moşmon, în care s-au macerat timp de 24 de ore sâmburi pisaţi (un pumn la un litru de vin alb); se bea câte un pahar dimineaţa, pe nemâncate, fiind eficient în combaterea gutei şi a litiazei urinare;

- siropul din 100 g fructe coapte în 500 ml de apă, cu 800 g zahăr, se consumă în timpul iernii, câte două-trei linguri pe zi, pe stomacul gol;

- pulberea din sâmburi de moşmon (o linguriţă) se adaugă la un pahar de decoct din rădăcini de pătrunjel, fierte în vin, şi se consumă zilnic, pentru combaterea litiazei renale;

- frunzele astringente sunt folosite în gargarisme, contra aftelor bucale şi inflamaţiilor gâtului;

- decoctul din 80 g de fructe fără sâmburi şi coji, la un litru de apă, are acţiuni cicatrizante asupra rănilor greu vindecabile;

- decoctul din 50 g de frunze şi 50 g de scoarţă, la un litru de apă, este recomandat a se folosi pentru spălături bucale şi gargarisme, în caz de faringită, stomatită sau afte bucale.