Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Fumatul şi stresul împiedică aportul de vitamina C
Numeroase proprietăţi ale legumelor, cerealelor şi fructelor se datorează constituienţilor lor, dintre care fac parte şi vitaminele. Vitamina C (acidul ascorbic) prezintă o importanţă capitală pentru organism, datorită multiplelor sale implicaţii în menţinerea sănătăţii şi capacităţii de a revigora organismul.
Organismul uman nu sintetizează această vitamină şi, de aceea, trebuie să şi-o procure din alimente sau din alte surse (comprimate, prafuri).Vitamina C se găseşte în mod deosebit în măceşe, varză, citrice (lămâi, portocale, grepfrut), roşii, coacăze, pătrunjel şi este vitamina cea mai sensibilă la fierbere (concentraţia ei scade cu 50% prin fierbere). Vitamina C are un puternic efect antioxidant, participând la distrugerea radicalilor liberi şi având, prin aceasta, o funcţie activă în combaterea proceselor de îmbătrânire. Are un rol important şi în echilibrarea sistemului imunitar, asigurând creşterea rezistenţei organismului împotriva infecţiilor. Are proprietăţi desensibilizante, prevenind apariţia astmului şi a alergiilor şi stimulează producţia de interferon cu proprietăţi antiinfecţioase remarcabile, putând chiar să inhibe şi dezvoltarea tumorilor. Prin funcţia sa de detoxifiere, protejează organismul împotriva poluării sau a metalelor grele (mercur, plumb, cadmiu). Vitamina C intervine în formarea colagenului şi, prin aceasta, are o importanţă hotărâtoare în dezvoltarea sistemului osos şi ligamentar. Colagenul participă la refacerea structurilor lezate, intervenind în stările inflamatorii şi în vindecarea rănilor. Are proprietatea de a creşte fluiditatea lichidului articular, uşurând mişcările şi îmbunătăţind mobilitatea. Vitamina C intervine şi în metabolismul calciului şi a altor minerale. Ea permite fixarea calciului şi, în această calitate, trebuie asociată cu calciterapia. Putem considera aşadar acidul ascorbic ca un factor la fel de important în fixarea calciului, ca şi vitamina D. Unii autori au semnalat că vitamina C în doze mai mari provoacă o scădere a colesterolului în exces. Totodată, ajută la absorbţia fierului, influenţează deopotrivă funcţionarea tiroidei, este implicată în producţia glucocorticoizilor şi a unor neurotransmiţători (substanţe care permit transmisia influxului nervos). Vitamina C este şi un excelent tonic al capilarelor (menţine rezistenţa capilarelor). 75 de grame de vitamina C zilnic Necesarul de vitamina C pentru adulţi este în medie de 75 de grame. Acest necesar diferă mult de la o persoană la alta, dar depinde şi de anumiţi factori externi. Monoxidul de carbon existent în aer este un puternic distrugător al acestei vitamine, de aceea, locuitorii marilor oraşe au nevoie de suplimente de vitamina C. Tutunul este un alt distrugător de vitamina C, fiecare ţigară fumată distrugând 25-100 mg de vitamina C. Stresul zilnic scade şi el capacitatea de captare a acestei vitamine. Consumatorii de băuturi alcoolice au nevoie de mai multă vitamina C pentru ca ficatul lor să poată produce enzima necesară metabolizării alcoolului. O serie de medicamente (de exemplu administrarea prelungită a antibioticelor, anticoncepţionalele orale) influenţează negativ aportul de vitamina C în organism.