Gastritele şi bolile ulceroase, bolile sezonului rece

Odată cu venirea toamnei, există multe persoane care se gândesc, cu grijă, la posibilitatea reapariţiei durerilor gastrice şi ulceroase, ce le terorizează atât toamna, cât şi primăvara.

Gastritele sunt afecţiuni inflamatorii difuze ale mucoasei gastrice. Uneori sunt asociate cu inflamaţia altor segmente ale tubului digestiv, formând gastro-duodenite, gastro-enterite şi gastro-enterocolite.

Bolile ulceroase se caracterizează prin apariţia unor inflamaţii şi eroziuni, rotunde sau ovale, în mucoasa stomacului (ulcer gastric) sau a duodenului (ulcer diodenal). Evoluţia agravantă duce la erodarea straturilor profunde, până la formarea unei răni deschise (nişă).

Tratamentele naturiste  ale gastritelor depind de tipul acestora şi de cauzele care le provoacă.    

Gastritele hiperacide se tratează cu infuzii sau decocturi din flori de salcâm, muşeţel şi gălbenele, herba de coada-calului, păpădie, patlagină şi rădăcini de tătăneasă, obligeană şi lemn-dulce. Dimineaţa şi seara este indicat să se ia câte o lingură de ulei de sunătoare.

Gastritele hipoacide se tratează cu infuzii sau tincturi din schinel, gălbenele, şovârv, mentă, roiniţă, obligeană, sunătoare, ţintaură, măghiran, chimion şi portocale (coji).

Gastritele toxialimentare se tratează cu ceaiuri de muşeţel, mentă, roiniţă şi coada-racului, îndulcite cu miere de albine. La acestea se adaugă o cură cu oţet de mere, diluat în apă (două linguriţe la 200 ml) din care se bea câte o lingură la intervale de 5 minute, până la încetarea durerilor.

Gastritele foarte dureroase se ameliorează cu ceaiuri calmante care conţin herba de mătăciune, pelin şi coada-racului, flori de siminoc, muşeţel şi coada-şoricelului, rădăcini de tătăneasă, valeriană, genţiană şi obligeană, seminţe de anason, chimion şi fenicul. Efect imediat are şi o cană cu apă caldă şi purificată prin 6 fierberi repetate, băută înainte de mese.

În toate tipurile de gastrite, mai ales în cele hipoacide, se recomandă să se bea câte un păhărel de 50 g miere de albine, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale. Cura va dura 1-2 luni, de preferat fiind mierea de munte şi de fâneaţă, având efecte în normalizarea activităţii secretorie şi motorie a stomacului.

În bolile ulceroase, fitoterapia are o foarte lungă tradiţie, fiind recomandate:

- infuzie din flori de gălbenele şi salcâm, frunze de frasin sau de dud, rădăcini de lemn dulce şi conuri de hamei;

- decoct din rădăcini uscate de tătăneasă (bogate în alantoină şi mucilagii), rădăcini de ghimbir şi scoarţă uscată şi măcinată de stajar;

- amestec din ulei de gălbenele cu sunătoare din care se ia câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, între mese, având proprietăţi cicatrizante în ulceraţiile gastrice;

- infuzie din flori de gălbenele, muşeţel şi salcâm, herba de sunătoare şi rădăcini de lemn dulce şi tătăneasă din care se beau două căni pe zi, fracţionate în 3 reprize, după mesele principale, având efecte în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, precum şi în reducerea acidităţii gastrice;

- infuzie din flori de muşeţel, herba de coada-şoricelului şi sunătoare, frunze de patlagină şi roiniţă şi rădăcini de lemn dulce din care se beau două ceaiuri pe zi.

Reţeta autorului: gălbenele, sunătoare,  lemn dulce,  muşeţel, tătăneasă, salcâm, coada-şoricelului şi stejar.

În tratamente externe sunt recomandate comprese şi cataplasme cu bitter suedez în perioadele de criză sau cataplasme cu terci de tătăneasă şi coada-calului sau cu frunze de varză. Înainte de aplicarea cataplasmei se unge zona cu ulei sau unguent de gălbenele.

Pentru ulceraţii ale stomacului se mai recomandă:

- cură cu polen (câte două linguriţe de două ori pe zi înainte de mese);

-propolis (2 g pe zi sau câte 20 picături de tinctură, de două ori pe zi, în 6 linguri cu apă sau ceai).