Ghidul pacientului cu hipertensiune pulmonară în pandemie

Pacienții cu hipertensiune pulmonară, ca toți pacienții cronici, trebuie să aibă mai mare grijă în această perioadă, încă de pandemie. Potrivit Centrului de boli transmisibile din SUA, nu există dovezi care să sugereze că persoanele cu anumite probleme de sănătate, în care se regăsesc şi cei cu hipertensiune pulmonară, se infectează mai ușor cu virusul SARS-CoV-2, dar au un risc mai mare de a dezvolta o formă gravă a bolii.

Este important pentru această categorie de pacienți să ştie că, în cazul în care doresc să se vaccineze anti-COVID-19, trebuie să discute mai întâi cu medicul curant și să ţină cont de recomandarea lui. Cel puţin aşa prevede Ghidul pacien­ților cu hipertensiune pulmonară, lansat luna trecută de Coali­-ția Orga­nizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC) și Asociația Pacienților Hipertensivi Pulmonari. Scopul acestui ghid este de a oferi pa­ci­enților informația corectă, din perspectiva specialistului, explică Radu Gănescu, președintele COPAC, în materialul de prezentare postat pe pagina de Facebook a coaliţiei. Prof. dr. Ioan Mircea Coman, de la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu”, subliniază faptul că pa­cienții cu hipertensiune pulmonară sunt mai vulnerabili, au un risc de complicații și chiar de deces mai mare decât populația generală dacă se infectează cu noul coronavirus, de aceea le este recomandabilă vaccinarea.

Cele mai frecvente întrebări puse de persoanele cu hipertensiune pulmonară sunt legate de calitatea vieţii şi speranţa de viaţă. Evoluția și prognosticul diferă în funcție de cauzele aflate la originea acestui diagnostic și depind în mare măsură și de o diagnosticare precoce: „Un pacient care începe tratamentul în faza inițială a bolii va avea cu siguranță un prognostic mult mai bun decât un pacient diagnosticat târziu”, afirmă prof. dr. Ioan Mircea Coman. 

Includerea pacienților cu acest diagnostic în Programul Național pentru hipertensiune pulmonară și tratamentele puse la dispoziție reprezintă modalitatea de ameliorare a prognosticului. În absența terapiilor vasodilatatoare de care au nevoie acești pacienți, prognosticul ar arăta destul de sumbru, precizează medicul Tudor Constantinescu, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. El a exemplificat faptul că sunt pacienți înscriși în Programul Național încă de la înființarea lui, cu 13 ani în urmă, iar în prezent starea lor este în continuare bună. Ceea ce întârzie de multe ori diagnosticul este faptul că simptomele comune, precum oboseala și res­pirația dificilă, nu sunt deloc specifice, ele pot să apară și în alte boli pulmonare, ale inimii, sau în astm, de exemplu.

Hipertensiunea pulmonară afectează atât inima, cât și plămânii, fiind o boală care reduce fluxul de sânge și crește presiunea în arterele plămânilor. În mod normal, în circulația pulmonară se înregistrează presiuni scăzute, iar creș­terea acestor valori poartă numele de hipertensiune pulmonară. Cu cât crește presiunea din circulația pulmonară, cu atât ventriculul drept al inimii trebuie să se contracte mai puternic pentru a putea pompa sângele în plămâni. Cu timpul însă, pomparea devine insuficientă, scade capacitatea lui de a transporta sângele la plămâni și se reduce oxigenarea întregului organism. Diagnosticul poate fi pus de medicul cardiolog, dar și de un pneumolog. După stabilirea diagnosticului de hipertensiune pulmonară, pacienții trebuie să facă anumite schimbări ale stilului de viață, însemnând o dietă cât mai sănătoasă și echilibrată, consum redus de sare și hidratare corespunzătoare. (I. M.)