Glaucomul nu provoacă durere, dar duce la orbire

Glaucomul este a doua cauză de orbire la nivel mondial, după cataractă, de care se deosebeşte prin pierderea ireversibilă a vederii. După 40 de ani, orice persoană poate fi afectată de această boală, de multe ori asimptomatică - „o boală care nu doare”.

Glaucomul este o afecţiune oftalmologică caracterizată prin distrugerea progresivă a nervului optic şi care poate duce la orbire, afirmă dr. Dragoş Constantin Luncă, medic specialist oftalmolog. El spune că boala poate fi sau nu asociată cu presiune intraoculară crescută şi, cel mai frecvent, se întâlneşte la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. În acelaşi timp, medicul subliniază că, potrivit studiilor clinice, presiunea intraoculară reprezintă cel mai important factor de risc în boala glaucomatoasă. „Percepţia asupra glaucomului este una negativă, reuşeşte să sperie pacienţii, dat fiind şi faptul că în limbaj popular această boală este cunoscută sub denumirea de «apa neagră». I se mai spune şi «hoţul tăcut», deoarece, de cele mai multe ori, pacientul nu sesizează pierderea de vedere decât într un stadiu avansat al bolii. Glaucomul poate să apară la toate vârstele, inclusiv de la naştere, dar cel mai frecvent se întâlneşte după vârsta de 40 ani“, arată medicul. Riscul cel mai crescut de a face glaucom este la persoanele peste 40 de ani, mai ales cele cu miopie şi la cele care au rude de sânge cu glaucom, motiv pentru care se indică un consult oftalmologic complet persoanelor care intră în aceste categorii. Medicul atrage atenţia că nu există tratament curativ pentru glaucom, în sensul că pierderea de vedere prin glaucom nu poate fi recuperată. „Tratamentul actual pentru glaucom are scopul de a păstra vederea aşa cum este ea la momentul diagnosticului şi de a preveni orbirea. Având în vedere că presiunea intraoculară crescută este cel mai important factor implicat în progresia glaucomului, tratamentul are ca scop reducerea presiunii intraoculare la o valoare normală. Pentru a realiza acest lucru avem la dispoziţie 3 direcţii de tratament: medicamentos, cu picături oftalmice, care trebuie aplicate toată viaţa, tratament laser, tratament chirurgical. Intervenţia chirurgicală nu va reda vederea, ci va fi indicată pentru a scădea tensiunea intraoculară în cazurile rezistente la tratamentul conservator. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru îmbunătăţirea microcirculaţiei de la nivelul nervului optic, folosind vasodilatatoare şi trofice nervoase. De multe ori, este necesară şi o evaluare a funcţiei cardiovasculare (profilul tensiunii arteriale pe 24 ore, nivelul colesterolului seric, ecografie Doppler în cazul arterelor carotide etc.) cu ajutorul specialistului cardiolog sau al specialistului în medicină internă. Pentru a confirma sau infirma diagnosticul de glaucom, trebuie să ne adresăm medicului specialist oftalmolog pentru un consult complet. În cazul glaucomului sunt necesare mai multe vizite succesive la oftalmolog, pentru a putea stabili un diagnostic şi tratamentul corect”, explică dr. Dragoş Constantin Luncă pentru Agerpres.