Grepfrutul ţine colesterolul în frâu

Atât nutriţioniştii, cât şi specialiştii în fitoterapie recomandă consumul zilnic de grepfrut, un fruct cu bogate resurse de vitamine, un pahar de 200 ml de suc natural asigurând necesarul zilnic de vitamina C.

Grepfrutul este un hibrid natural, rezultat din încrucişarea accidentală între pomelo şi portocal. A fost cunoscut pentru prima dată în 1814 şi a început să fie cultivat pe litoralul Mării Mediterane la începutul secolului al XX-lea. În prezent, la nivel mondial grepfrutul este unul dintre cele mai consumate produse proaspete, după cartofi, salată, mere şi portocale.

Pulpa fructelor conţine o cantitate mare de glucide, pectine, proteine, săruri minerale cu potasiu, calciu, fosfor şi fier, precum şi multiple vitamine (C, A, B1, B2, PP). Fructele cu miez roşu conţin mai multă vitamina C, acid folic şi săruri de potasiu şi magneziu.

Valoarea energetică a fructelor este scăzută (23-25 kcal la 100 g pulpă), fapt ce le recomandă în curele de slăbire.

Coaja fructelor şi membranele albe conţin un glicozid foarte amar. S-a constatat că membrana albă dintre segmente conţine pectine solubile, cu rol în reducerea colesterolului.

Fructele au proprietăţi:

- antihemoragice, antibacteriene, antivirale, de drenor hepatic şi renal;

antioxidante, depurative;

- tonifiante la convalescenţi.

Seminţele au însuşiri antibiotice, antiseptice, antimicrobiene.

Acţiuni terapeutice specifice ale fructelor:

- stimulează pofta de mâncare şi previne constipaţia, diareea, dizenteria, enteritele şi alte boli ale tubului digestiv;

- în afecţiunile cardiace previne infarctul, ateroscleroza, fragilitatea capilară şi accidentele vasculare cerebrale, prin reducerea nivelului colesterolului fixat pe vase;

previne apariţia cancerului datorită prezenţei flavonoidelor, cu acţiuni antioxidante;

- acţionează, de asemenea, în combaterea diabetului, malariei, răcelii cu febră, oboseală, insuficienţă biliară şi renală.

Forme de utilizare

Fructele se consumă proaspete, după îndepărtarea pieliţei amare care acoperă pulpa. Fiind bogate în enzime, au rol în stimularea digestiei.

Sucul roz din fructe (trei pahare pe zi) se bea înainte de mese, eventual îndulcit cu miere. Având reacţie alcalină după digestie, este benefic în tratarea acidităţii gastrice. Dacă se diluează cu apă, devine o băutură excelentă, care potoleşte setea şi senzaţia de arsuri provocate de febră şi de diferite afecţiuni pulmonare.

Un pahar cu suc de grepfrut şi de lămâie, în proporţii egale, are efecte reconfortante după starea de oboseală provocată prin eforturi fizice şi intelectuale. De asemenea, este recomandat copiilor anemici, pentru stimularea poftei de mâncare.

Atenţie! Sucul de grepfrut poate interacţiona cu anumite medicamente de sinteză (antibiotice, antidepresive), diminuând acţiunea acestora.

Coaja fructelor, proaspătă sau uscată, este bogată în flavonoide şi vitamina C şi are efecte excelente în întărirea gingiilor, arterelor şi capilarelor; se foloseşte sub formă de decoct, cu fierbere timp de 10 minute.