Hepatitele şi sarcina

Hepatitele sunt boli virale, ce afectează predominant ficatul, determinând distrugeri de celule hepatice şi creşterea enzimelor hepatice în sânge (transaminazelor). Agenţii care cauzează boala sunt grupaţi în cinci entităţi virale distincte: virusul hepatic A, B, C, D şi E. Modul de transmitere şi evoluţia infecţiei diferă de la o formă la alta, dar cea mai severă în ce priveşte posibilitatea transmiterii de la mamă la făt, având consecinţe serioase pentru acesta din urmă, este hepatita virală de tip B. Acesta este motivul pentru care ne vom ocupa în special de aceasta şi doar în trecere de celelalte tipuri.

Hepatita virală acută de tip A, denumită şi boala „mâinilor murdare“, se transmite pe cale fecal-orală. Determină forme uşoare de boală, de obicei cu izbucniri epidemice în colectivităţi de copii, 80-90% fiind forme asimptomatice care se vindecă, determinând o imunitate definitivă. Transmiterea materno-fetală este excepţională, boala nu influenţează cursul sarcinii şi nici produsul de concepţie.

Risc mare de transmitere la făt, în cazul hepatitei de tip B

Este determinată de un virus mai complex, extrem de rezistent la substanţele dezinfectante, uşor transmisibil atât prin sânge şi derivate cât şi prin secreţii (salivă, secreţii vaginale, spermă). Transmiterea se poate face deci atât prin transfuzii, injecţii, instrumentar insuficient sterilizat, dar şi prin contact sexual sau contact cu secreţiile bolnavului. Virusul hepatitei de tip B conţine un antigen de suprafaţă Ag HBs şi o componentă centrală ce conţine ADN viral şi antigenele centrale Ag HBc şi Ag HBe. Împotriva acestor antigene se formează în sânge anticorpi. Prezenţa sau absenţa acestor markeri, precum şi configuraţia lor, sunt extrem de utile pentru stabilirea stadiului infecţiei cu virus de tip B: hepatită virală acută, hepatită cronică persistentă sau activă cu virus B, purtător cronic de Ag HBs. În toate aceste situaţii se întâlneşte prezenţa Ag HBs , dar pentru a stabili cu exactitate în care dintre aceste cazuri se încadrează pacienta noastră, de obicei gravidă, trebuie efectuate investigaţii suplimentare: Antigen HBe (ce semnifică infecţie severă cu replicare virală şi risc de cronicizare, dar şi risc de transmitere materno-fetală), Anticorpi anti HBc Ig M şi Ig G, Anticorpi anti HBe (apariţia lor semnifică absenţa replicării virale, cât şi a contagiozităţii, tendinţă de vindecare şi dispariţia riscului de cronicizare).

Riscul de transmitere de la mamă la făt a virusului variază în funcţie de vârsta sarcinii la care a debutat hepatita (în cazul infecţiei acute): în trimestrul I - risc 0%, în trimestrul al II-lea - 10-25% şi în trimestrul al III-lea - 80-90%. La gravidele purtătoare cronic de Ag HBs riscul variază în funcţie de prezenţa sau absenţa AHBe, marker al contagiozităţii şi replicării virale. Riscul este maxim în caz de Ag HBS şi Ag HBe pozitiv şi mai redus în cazul în care numai Ag HBs este pozitiv.

Copilul se poate contamina de la mamă în timpul naşterii

Modul de transmitere de la mamă la făt este prin contaminarea în timpul naşterii a copilului cu sânge şi secreţii materne. Mult mai rar este posibilă transmiterea transplacentară în cursul sarcinii. De asemenea, este posibilă infectarea nou-născutului în cursul alăptării (mai puţin implicată datorită concentraţiei reduse virale în laptele matern). Hepatita de tip B apărută în trimestrul al III-lea poate determina naştere prematură şi hipotrofie fetală (copii cu greutate mică la naştere).

Nou-născuţii infectaţi vor dezvolta forme asimptomatice de hepatită acută de tip B ce trec neobservate şi, din păcate, într-un procent important vor rămâne purtători cronici de Ag HBs, din care 40% vor dezvolta forme agresive de hepatită cronică şi ciroză hepatică. De aici rezultă importanţa depistării sistematice a gravidelor purtătoare de Ag HBs, investigarea lor pentru stabilirea tipului şi stadiului evolutiv de infecţie, cât şi a riscului de transmitere materno-fetală. Este bine ca aceste gravide să fie urmărite în colaborare cu medicul infecţionist (hepatolog), care va supraveghea şi restul familiei (ceilalţi copii, soţul) expuse contaminării.

Odată ce s-a stabilit existenţa riscului de transmitere la nou-născut, se vor lua măsuri profilactice: se vor administra imunoglobuline anti HBs în primele 12 ore după naştere (eficienţă 90%), ce oferă protecţie 4-5 săptămâni; concomitent se va administra vaccinul antihepatic B (în altă zonă decât cea în care s-a efectuat imunoprofilaxia). Imunoglobulinele nu se produc în România, dar se pot procura din farmacii, la preţuri ridicate, însă. Schema de administrare a imunoglobulinelor va fi stabilită de infecţionist, în funcţie de configuraţia antigenelor virale materne.

Hepatita de tip C se transmite în special prin transfuzii şi mai puţin prin instrumentar şi sexual. În ce priveşte transmiterea materno-fetală, nu a fost suficient probată prin studii clinice.

Închei aici, deşi despre acest subiect s-ar putea discuta la nesfârşit, sperând că v-am adus încă un argument în favoarea importanţei consultaţiei prenatale şi a analizelor obligatorii pentru gravidă.