Herpesul şi sarcina

Herpesul genital este o afecţiune determinată de virusul Herpes simplex tip 2 şi mai rar de tip 1 (acesta fiind mai frecvent implicat în herpesul oro-nazal ). Constă în apariţia de leziuni veziculare, „în buchet“, în aria genitală şi perianal, de obicei extrem de dureroase (durere sub formă de arsură), mai ales la prima infecţie de acest tip.

Calea de transmitere este prin contact direct sau prin contact cu secreţii provenite prin ruperea veziculelor (momentul cel mai contagios). Odată infecţia contactată, virusul rămâne cantonat în organism, la nivelul ganglionilor nervilor aferenţi, toată viaţa, în anumite circumstanţe recidivele fiind posibile. Herpesul recidivant poate avea o simptomatologie mai puţin zgomotoasă, putând uneori fi asimptomatic complet, în schimb, contagiozitatea este la fel de ridicată.

La femeia gravidă, herpesul genital poate să apară ca primoinfecţie sau ca recădere. Dacă este o recădere, şi, dacă gravida a mai avut herpes genital în antecedente, ea are deja şi anticorpii care o protejează, şi care trec transplacentar, protejând, totodată, şi fătul.

Aşadar, contactarea infecţiei înainte de a rămâne gravidă nu reprezintă o problemă, riscul de transmitere a maladiei la nou-născut fiind minim. Totuşi, dacă apar recidive în ultimele şase săptămâni de sarcină sau în preajma termenului şi a travaliului, este bine să se facă un tratament cu aciclovir, pentru a reduce simptomatologia şi riscul de transmitere la nou-născut. Dacă există leziune herpetică în momentul declanşării travaliului, se poate prefera cezariana, pentru a evita contaminarea nou-născutului, la trecerea prin filiera genitală a mamei. Riscul de transmitere fiind redus, cezariana nu este o indicaţie absolută, fătul având anticorpi protectori transmişi, transplacentar, de la mamă.

În cazul în care gravida nu avut în antecedente herpes genital şi contactează infecţia în timpul sarcinii, riscul de transmitere la făt şi nou-născut este mare. Se indică tratament antiviral (aciclovir) până la naştere, pentru a reduce intensitatea simptomelor şi prevenirea recăderilor. Dacă infecţia s-a produs în ultimele 6 săptămâni de sarcină sau în apropierea termenului, se poate indica operaţia cezariană. În cazul în care există leziune activă în preajma termenului este obligatorie calea înaltă de naştere (cezariana).

Boala herpetică neonatală, deosebit de periculoasă

Boala herpetică neonatală, extrem de rară, de 1-2 cazuri la 100.000 de nou-născuţi, este însă foarte periculoasă. Poate afecta ochii, tegumentele feţei, dar şi sistemul nervos central, cu leziuni ireversibile uneori ale creierului şi cu vindecări cu sechele. Cea mai severă este boala herpetică diseminată (extinsă la mai multe organe) a nou-născutului, care duce la deces în 40% din cazuri.

Marea majoritate a femeilor cu herpes genital au născut copii sănătoşi, de aceea determinările serologice de rutină pentru virusul Herpes simplex, în sarcină, nu se justifică.

Este bine totuşi ca, la luarea în evidenţă a gravidei, să se consemneze dacă a avut sau nu herpes genital. De asemenea, în cazul apariţiei unei leziuni în regiunea genitală este bine ca gravida să se prezinte la medic, pentru ca acesta să stabilească dacă este sau nu vorba despre un herpes.

În încheiere, aş dori să adaug că herpesul genital face parte dintr-un grup de agenţi patogeni ce pot infecta fătul şi pot determina anomalii, denumite generic „Sindromul TORCH“ (toxoplasma gondii, virusul rubeolic, virusul rujeolic, Citomagalovirus şi H de la Herpes virus). Determinările serologice pentru aceşti agenţi nu sunt obligatorii şi nu se efectuează de rutină, ca urmare a procentului foarte mic de cazuri cu afectare fetală, dar, acolo unde există suspiciuni (întârziere de creştere, anomalii fetale), se vor recomanda de către medicul obstetrician. În concluzie, o consultaţie prenatală de calitate şi o bună colaborare cu medicul obstetrician ne poate scuti de riscurile bolii herpetice a nou-născutului.