Iarba celor şapte îngeri, secretul unui bun tonus

Iarba celor şapte îngeri sau angelica este una dintre plantele medicinale folosite din cele mai vechi timpuri, fiind cultivată în grădinile mânăstirilor încă din Evul Mediu pentru proprietăţile sale medicinale şi condimentare şi pentru aroma deosebit de plăcută, cu gust dulce-amărui.

Cunoscută sub denumirile de angelică, aglică, antonică, anghelină şi buchiniş, cuprinde circa 50 de specii dintre care cea mai valoroasă este Angelica archangelica, a cărei denumire de gen vine de la cuvântul latin angelus - înger, iar denumirea de specie rezultă din combinaţia dintre cuvintele greceşti arho-primul şi aggelos - înger, ducând la credinţa că a fost adusă pe pământ de un înger şi recomandată oamenilor pentru păstrarea sănătăţii.

În scopuri medicinale se folosesc rădăcinile, tulpinile, frunzele şi seminţele. Proprietăţile terapeutice şi aromatice stau la baza multiplelor efecte asupra diferitelor afecţiuni:

- stomahice, tonic-amare, aperitive, eupeptice, antibiotice, antiseptice, depurative, antifermentative, calmante ale durerilor gastrice, digestive, carminative, excitante ale poftei de mâncare şi ale secreţiei hepato-pancreatice, antidot împotriva otrăvirii cu beladonă, cucută şi brânduşă de toamnă;

- sedative ale sistemului nervos, antinevralgice, antiisterice, analgezice şi antispastice;

- antireumatice, antiinflamatoare, diuretice;

- expectorante, sudorifice;

- cardiotonice, antiaritmice;

- energizante în anemie şi convalescenţă.

La nivelul aparatului digestiv au fost constatate efecte favorabile în gastro-duodenită cronică, arsuri stomacale, ulcer gastroduodenal, dispepsii de origine hepato-pancreatică, stimularea secreţiei pancreatice, hepatite, ciroze, dischinezie biliară, dureri de stomac, vome spastice, crampe stomacale, colici, enterite, balonări, rectocolită ulcero-hemoragică, constipaţii, bulimie pe fond nervos (poftă necontrolată de mâncare).

Sunt recomandate:

- decoctul din rădăcini şi seminţe;

- tinctură (luând câte o linguriţă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese);

- pulbere din rădăcini şi seminţe uscate şi măcinate fin care se ţine sub limbă timp de 5 minute.

Pentru bolile aparatului respirator există efecte în:

- astm bronşic, bronşite cronice, epidemii de gripă, tuse, febră, tuberculoză, fortificarea bronhiilor, sinuzită.

Se folosesc:

- decoct din rădăcini şi seminţe uscate;

- tinctură din rădăcini;

- ulei volatil din seminţe luat în doze reduse;

Contra afecţiunilor sistemului nervos acţionează în astenie fizică şi intelectuală, sindrom isteric neuroastenic, nevralgii, agitaţie nervoasă, labilitate psiho-vegetativă, stres, migrene, oboseală, surmenaj, anxietate, stări depresive, excitarea funcţiilor cerebrale, dureri de cap, spasme de origine nervoasă, paralizie, epilepsie, rahitism.

Sunt indicate:

- infuzie sau decoct din rădăcini;

- macerat la rece într-o cură de 30 de zile;

- ulei volatil din seminţe luat în doze reduse;

- pulbere din rădăcini uscate şi măcinate.

În reumatismul cronic degenerativ, poliartroze şi gută se folosesc:

- decoct din rădăcini uscate;

- decoct amestecat cu oţet pentru frecţii locale;

- tinctură din ulei de angelică şi camfor în alcool 700;

- ulei eteric de angelică (se iau 25 picături în 50 ml ulei de floarea soarelui sau măsline);

- pulbere din rădăcini uscate.

În afecţiunile cardiovasculare există efecte bune în:

- aritmii extrasistolice, palpitaţii, întărirea inimii.

În boli canceroase se poate utiliza:

- uleiul eteric extras din seminţe măcinate.

La guşa exoftalmică se indică:

- macerat timp de 8 ore din rădăcini proaspete.

Pentru erupţii tegumentare, eczeme, plăgi, acnee, contuzii, ulceraţii, muşcături de câine turbat şi afecţiuni bucale se utilizează:

- comprese cu decoct din rădăcini proaspete şi frunze crude;

- comprese cu tinctură diluată.

În anemii provocate prin pierderi hemoragice, boli infecţioase şi convalescenţă prelungită se recomandă:

- tinctură din rădăcini.

Forme de preparare şi utilizare a produselor terapeutice

- infuzie din rădăcini, seminţe şi tulpini preparată dintr-o lingură la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două-trei ceaiuri pe zi, înainte de mese.

- decoct din 10-15 g rădăcini uscate la 500 ml apă; se fierbe 10-15 minute la foc mic şi se beau două-trei ceaiuri pe zi, înainte de mese.

- decoct din seminţe de angelică: o linguriţă se fierbe cinci minute, se infuzează acoperit şi se beau câte două căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.

- macerat din rădăcini şi seminţe (în părţi egale) care se prepară din 20 g plantă la un litru de apă rece, având efecte în crampe stomacale, colici, vome, astenie, ameţeli, vertij, nevralgie şi afecţiuni ale glandei tiroide.

- tinctură din rădăcini (20 g în 100 ml alcool 700) se lasă la macerat timp de 10 zile şi se iau câte 10-20 picături de trei ori pe zi, înainte de mese, într-o cură de 30 de zile.

- tinctură din amestec de angelică, podbal, iarbă mare (în părţi egale); se consumă câte una-două linguriţe de trei ori pe zi, cu bune efecte în astmul bronşic.

- comprese reci cu macerat din rădăcini proaspete sau frunze crude (50 g la litru) pentru plăgi, contuzii, ulceraţii, hemoroizi şi fisuri anale.

- pulbere din rădăcini uscate şi mărunţite din care se ia câte un vârf de cuţit; se ţine timp de cinci minute sub limbă de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, în cure de durată.