Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Ienupărul, medicul casei

Ienupărul, medicul casei

Proprietăţile terapeutice ale fructelor de ienupăr au fost cunoscute încă din Antichitate, fiind folosite mai întâi de egipteni şi de romani. Fructele mature proaspete sau uscate au fost utilizate din toate timpurile pentru proprietăţile lor diuretice.

Mulţi specialişti au urmărit efectele curelor de durată cu ienupăr, în vindecarea diferitelor boli interne. Rezultatele acestor cure sunt deosebit de favorabile în tratarea unui mare număr de afecţiuni:

- boli renale (litiază renală, cistită cronică, poliurie, uremie, albuminurie, hidropizie, uretrită gonococică, prostatită, edeme renale) datorită proprietăţilor diuretice, antiseptice şi dezinfectante. Efectul vindecător creşte în cazul combinării fructelor de ienupăr cu herba de coada-calului şi mătase de porumb;

- boli pulmonare (bronşite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, TBC pulmonar) ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice şi bronhodilatatoare;

- boli ale aparatului digestiv (afecţiuni gastrointestinale, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază), la care eficienţa tratamentelor este datorată proprietăţilor stomahice, gastrice, carminative, astringente, antispastice, aperitive, eupeptice şi tonice. Pentru a mări eficienţa se adaugă o linguriţă de pulbere de creţişoară şi coada-racului, care sunt puternic astringente şi absorbante;

- tulburări nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate) pentru care o cură de durată mai mare poate avea efecte psiho-stabilizante şi anxiolitice;

- dereglări cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, bradicardie) în care acţionează cu însuşiri hipotensive şi depurative la nivelul sângelui;

- boli reumatismale cu acţiuni în spondiloză, lumbago, artroză şi gută;

- afecţiunile metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulită, dereglări hormonale, inclusiv reţinere de apă în ţesuturi, generată de folosirea pastilelor anticoncepţionale) sunt tratate prin cure cu fructe de ienupăr;

- în bolile canceroase, curele cu boabe de ienupăr, repetate de două-trei ori pe an, cu pauze de şapte zile între ele, acţionează, cu rol adjuvant, în combaterea limfomului malign Hodgkin, în cancere genitale, pulmonare şi dermatice, având şi efecte stimulatoare asupra sistemului imunitar.

Infuzia sau decoctul din boabe de ienupăr (două linguriţe fructe uscate la 200 ml apă) din care se iau patru linguri pe zi, cu efecte vindecătoare în:

- afecţiuni renale, vezicale şi genitale, litiază renală, edeme renale la picioare, colici nefritice, cistite, infecţii renale, în combinaţie cu cozi de cireşe, mătase de porumb, frunze de mesteacăn, rădăcini de pătrunjel şi de urzică vie pentru a intensifica acţiunea diuretică şi antiseptică;

- boli digestive (ascită, ciroză, hepatită cronică sau acută, colite şi enterocolite, aerofagie, dispepsii de fermentaţie, excitarea sucurilor gastro-intestinale, fortificarea aparatului digestiv, mărirea poftei de mâncare);

- afecţiuni pectorale, gripă, guturai, bronşită cronică şi acută;

- stări reumatismale, spondiloză, gută;

- eliminarea toxinelor şi curăţirea sângelui din organism prin efecte depurative şi sudorifice, într-o cură de primăvară cu adaus de urzică vie şi păpădie.

Uleiul eteric de ienupăr, luat în doză de două-patru picături puse pe zahăr, de trei ori pe zi, într-o cură de trei săptămâni, are efecte dezinfectante, diuretice şi spasmolitice la nivelul căilor renale, digestive şi respiratorii, îndeosebi în litiaza urinară, cistite, dispepsii, icter, fermentaţii, balonări, anorexie, bronşite.

Tinctura de ienupăr, preparată din 20 g fructe uscate şi măcinate puse la macerat în 200 ml alcool 400 timp de 10-14 zile, se strecoară şi se consumă câte 20 picături, pe stomacul gol, de trei ori pe zi, în combaterea unor boli cum ar fi litiaza renală (mai ales urică), cistită, nefrită, pielonefrită, uretrită, infecţii genito-renale cu infrabacterii le Chlamidya sau stafilococi, hepatită cronică, pericardită şi obezitate.

Vinul de ienupăr se prepară din 50 g fructe uscate şi măcinate care sunt ţinute două săptămâni la macerat în 750 ml vin alb şi 250 ml alcool 700; se consumă zilnic câte trei păhărele de 50 ml, la mesele principale, având efecte diuretice şi fortifiante în inflamaţii ale căilor urinare, litiază renală, edeme cardiorenale, steatoză hepatică şi splenică, tuse rebelă, astm şi gută.

În tratamentele interne cu preparate din ienupăr se impun unele precauţii în stabilirea dozelor şi a duratei de aplicare la bolnavii care suferă de nefrită acută, inflamaţii renale şi blocaj renal precum şi la femei gravide.

Tratamente externe

- infuzie sau macerat din fructe pentru clătirea gurii după mese şi pentru frecţii pe pielea capului în scopul întăririi rădăcinii firului de păr;

- tinctură din fructe (10 g fructe uscate macerate 10 zile în 100 ml alcool concentrat) pentru frecţii în dureri reumatice;

- fumigaţii cu fructe uscate pentru combaterea răguşelii, laringitei şi faringitei;

- macerat din frunze uscate de ienupăr, cu amestec de coada-şoricelului şi rozmarin (în părţi egale), se ţine 8-10 zile în alcool 400 şi se foloseşte la frecţii pe pielea capului pentru combaterea căderii părului;

- băi cu decoct din frunze folosit în caz de gută, eczeme şi plăgi infectate.

- băi cu decoct din ramuri (3 kg ramuri, 200 g fructe la 10 litri apă) care se adaugă la apa de baie cu efecte deosebite în afecţiuni neuromusculare, astm bronşic, stimularea circulaţiei periferice, edeme, reumatism, articulaţii tumefiate, gută, ulceraţii cutanate suprainfectate, psoriazis, acnee, furunculi;

- oţetul din fructe (150 g fructe bine zdrobite) se obţine prin macerare în 200 ml alcool 500 timp de 4-5 zile, după care se adaugă un litru oţet de vin; se continuă macerarea încă 7-8 zile şi se fac frecţii pe corp, seara la culcare, în cazul stărilor febrile;

- uleiul esenţial este folosit, ca atare sau în amestec cu glicerină sau cu ulei de migdale (100 ml), pentru a fi aplicat pe afecţiuni dermatice (eczeme, ihtioză). Sunt eficiente şi inhalaţiile cu ulei esenţial (5-10 picături) într-un vas cu apă clocotită care fluidifică secreţiile bronşice şi au efecte favorabile în tuse, gripă şi guturai;

- extractul uleios de ienupăr se obţine prin fierberea timp de două-trei ore pe baia de apă a unui amestec, în părţi egale, din fructe zdrobite de ienupăr şi ulei de floarea-soarelui; se foloseşte la frecţii (două-trei ori pe zi) în caz de reumatism, lumbago şi nevralgii dureroase, după care se diluează folosind 10 ml ulei la un litru de alcool.

- alifia de ienupăr se foloseşte la ungerea pe abdomen şi picioare în caz de ascită, edeme şi boli de piele (repetat zilnic timp de o săptămână).