Iminenţa de naştere prematură

O situaţie frecvent întâlnită la gravidele de trimestrul trei (din săptămâna a 28-a până în săptămâna a 37-a) este iminenţa de naştere prematură. Netratată la timp, duce la naşterea unui nou-născut prematur, fragil, susceptibil a dezvolta complicaţiile specifice acestei patologii (cea mai severă fiind detresa respiratorie).

Cea mai precoce metodă de a determina riscul de naştere prematură este măsurarea lungimii colului uterin prin ecografie endovaginală, în trimestrul doi de sarcină. Existenţa antecedentelor sugestive (avorturi spontane în trimestrul doi sau naşteri premature) trebuie să ne avertizeze asupra riscurilor ce însoţesc sarcina actuală, această categorie de gravide necesitând o dispensarizare mai atentă. Siptomatologia constă în dureri hipogastrice (suprasimfizare sau aşa zis „în prag“) şi lombare, care pot fi neregulate, nesistematizate sau ritmice, survenind la intervale de timp constante (câteva minute, până la 20-30 de minute în formele severe). Mai pot prezenta jenă sau senzaţie de tensiune pelvină (aşa zisa senzaţie că sarcina‚ „se lasă în jos“, limitând capacitatea gravidei de a se deplasa, orice efort accentuând durerea şi declanşând contracţii uterine dureroase. Aceste simptome alarmează suficient gravida, astfel încât aceasta să se prezinte la medic şi, în funcţie de rapiditatea cu care se intervine terapeutic, fenomenele se amendează. Tratamentul constă în administrarea de substanţe tocolitice intravenos, în perfuzie, în formele severe, până la remiterea contracţiilor. La nevoie se vor administra perfuzii cu antispastice şi tocolitice de 2-3 ori pe zi, câteva zile, urmând ca în funcţie de evoluţie să se continue cu tratament oral la domiciliu. Întrucât percepţia dureroasă diferă de la o gravidă la alta şi cum există în timpul sarcinii contracţii fiziologice nedureroase, scurte, „de acomodare“, fără repercusiuni, este bine ca aceste contracţii uterine dureroase, patologice să fie obiectivate prin înregistrarea lor pe carditocograf. Astfel se va evita un tratament excesiv, la gravide normale, medicamentele având şi efecte secundare nedorite, pe lângă cele benefice.

Regim dietetic obligatoriu şi, după caz, concediu medical

Tratamentul iminenţei de naştere prematură va fi administrat numai la recomandarea medicului şi va fi însoţit de regim igieno-dietetic, dacă acesta consideră că este necesar. Uneori este suficient să extragem gravida din mediul profesional, astfel încât să nu mai fie expusă la stres, la frig sau la efort fizic şi poziţii de lucru incomode. Naşterea prematură, atunci când nu poate fi prevenită prin tratament trebuie obligatoriu să se defăşoare într-o maternitate prevăzută cu o secţie de terapie intensivă nou-născuţi, în care micii pacienţi să primească o îngrijire corespunzătoare. Aceştia sunt copii fragili, cu deficit de termoreglare, deficit imunitar, tendinţă la hemoragii şi, cel mai grav, dificultăţi respiratorii. Totuşi, cu o bună îngrijire, evoluţia acestora este favorabilă, prognosticul lor depinzând în primul rând de gradul de prematuritate, acesta fiind direct proporţional cu greutatea la naştere şi cu vârsta de gestaţie. În funcţie de gradul prematurităţii, spitalizarea nou-născutului se poate prelungi peste durata medie de spitalizare, uneori până la câteva luni. În general, prognosticul este favorabil atât pentru mamă, cât şi pentru făt, dar condiţia este ca gravida să fie dispensarizată corect şi să nu mai aibă şi altă patologie asociată, în special mă refer la infecţiile genitale asociate sarcinii. Acestea din urmă pot infecta produsul de concepţie, care în condiţiile deficitului de apărare imunitară specific prematurităţii are şanse de supravieţuire semnificativ diminuate. Închei acest articol cu aceeaşi subliniere: consultaţia prenatală este obligatorie, această obligativitate rezultând din experienţa practică, cu evidentă ameliorare a prognosticului materno-fetal în condiţiile unei bune dispensarizări în sarcină.