În ce afecţiuni este recomandată balneofizioterapia

Cura balneară terapeutică se adresează organismului aflat în suferinţă, cu simptomatologie care se manifestă deja şi care îi diminuează evident capacitatea de muncă. Acest tip de cură se realizează într-un interval de 18-20 de zile, sub factori caracteristici, ce acţionează uneori cu efecte superioare terapiei medicamentoase şi îndeosebi cu rezultate la distanţă, pentru perioade mai lungi de timp.

Cura balneară profilactică primară a stării de sănătate cuprinde „educarea comunităţii în legătură cu problemele cele mai importante de sănătate, precum şi în legătură cu metodele de prevenire şi control ale problemelor ce pot să apară. Esenţa terapiei balneare constă în aplicarea ştiinţifică, ritmic, a unei terapii complexe, prin serii de stimuli într-un mediu schimbat“.

Recuperarea medicală se face după ieşirea din faza acută de boală. Medicii specializaţi în acest domeniu depun eforturi pentru a se recupera funcţiile diminuate sau de a le substitui pe cele pierdute, în scopul creării unei independenţe a celui afectat faţă de familie, societate, pentru reluarea în parte sau în totalitate a activităţilor sociale, cât mai aproape de cea avută anterior stării de boală.

Balneofizioterapia este contraindicată în următoarele situaţii:

- toate afecţiunile acute sau cronice în perioada de exacerbare acută;

- toate bolile infecto-contagioase, până la terminarea izolării obligatorii;

- hemoragiile repetate, abundente, bolile hematologice şi neoplazice;

- bolile neurologice sau traumatismale craniocerebrale recente;

- tulburări psihice, narcomani, toxicomani, etilism cronic;

- sarcina şi lehuzia, în general, şi cea patologică în special.

Indicaţiile generale ale balneofizioterapiei

- boli reumatismale-degenerative vertebrale şi periferice, inflamatorii imuno-genetice în faza de remisiune, boli reactive postinfecţioase, abarticulare (periartrite, tenosinovite, bursite, miozite), tulburări de statică şi dinamică osteoarticulară moştenite sau dobândite, rahitism şi sechele de rahitism, atrofii musculare cu disfuncţii secundare;

- boli post-traumatice: aglodistrofia şi sechele după contuzii, entorse, luxaţii, fracturi, rezolvate ortopedic sau chirurgical;

- bolile aparatului respirator: ale căilor aeriene superioare (sinuzite, rinosinuzite, laringite), ale căilor aeriene inferioare (bronşite cronice, bronşectazii), supuraţii pulmonare, astm bronşic, scleroemfizem, pneumoconioze, TBC pulmonară în faza de consolidare, sechele postpleurezii, bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPOC);

- bolile aparatului digestiv: gastrite cronice, boala ulceroasă, stomac operat, enterite şi colite, dischinezii biliare, colecistite, hepatite, sindrom aderenţial după peritonite, intervenţii chirurgicale abdominale, pancreatite cronice;

- bolile aparatului cardiovascular: valvulopatii compensate, miocardite după opt luni de la terminarea fenomenelor acute, boala hipertonă stadiul 1 şi 2, fără fenomene de angor şi infarct în ultimul an şi fără fenomene de scleroză pronunţată a vaselor inimii, creierului, rinichilor, infarct miocardic în stadiul de compensare funcţională, boală hipotonă esenţială, arteropatii şi venopatii în stadiul 1 şi 2 funcţional;

- bolile aparatului genito-urinar: glomerulonefrite cronice, pielonefrite cronice, litiaza renală, inflamaţii cronice ale căilor urinare, prostatite cronice, stări după intervenţii chirurgicale pe aparatul urinar, infecţii cronice sau subacute genitale feminine, sterilitate secundară, disfuncţii menstruale, tuberculoza genitală stabilizată;

- boli ale sistemului endocrino-metabolic: hipertiroidia, hipotiroidia, spasmofilia, osteoporoza şi postmenopauza, diabet zaharat, dislipidemii, alergii polifactoriale şi trenante;

- boli psihice, nevroze astenice, insomnii, agitaţii psihomotorii;

- boli ale organelor de simţ, mai ales în faza de remisiune funcţională;

- boli stomatologice inflamatorii, degenerative, postextracţionale, tulburări de ocluzie.