În primul an de viaţă, sugarul îşi triplează greutatea de la naştere

Sugarul este definit ca fiind copilul cu vârsta de1 an, după ce a depăşit perioada de nou-născut, respectiv în intervalul de timp cuprins între o lună şi 12 luni. Perioada de sugar se caracterizează printr-un şir important de modificări ce interesează, în succesiunea lor, toate procesele de creştere şi dezvoltare ale copilului.

Un element important îl reprezintă creşterea staturală şi ponderală, care sunt foarte rapide în această perioadă, fiind cea mai accelerată creştere din tot cursul vieţii.

Ritmul creşterii în greutate încetează lent, pe măsură ce sugarul înaintează în vârstă. Greutatea copilului la sfârşitul primului an de viaţă este de peste trei ori mai mare faţă de greutatea de la naştere.

Creşterea şi dezvoltarea normală a sugarului sunt condiţionate în mod direct de către factorii nutritivi asiguraţi prin aportul alimentar. Nevoile nutriţionale, mult sporite în această perioadă, sunt impuse de procesele de creştere şi dezvoltare. Sugarul este lipsit de rezerve nutritive, iar în această perioadă, cu cât copilul este mai mic, cu atât activitatea celulară de multiplicare şi dezvoltare este mai intensă şi este condiţionată de aportul zilnic al substanţelor nutritive.

Deficienţele şi deficitele determinate de tulburări digestive sau de metabolism, dar şi un aport nutritiv insuficient cantitativ şi calitativ se răsfrâng asupra proceselor de creştere şi dezvoltare, ca şi orice proces patologic mai prelungit. Dacă în raţia alimentară aportul calitativ este insuficient, consecinţele se evidenţiază de cele mai multe ori în timp, unele dintre ele greu recuperabile, altele ireversibile. De exemplu, aportul proteic şi glucidic insuficient, în primele luni de viaţă, influenţează în mod nefavorabil şi aproape constant dezvoltarea sistemului nervos central.

În primele luni de viaţă, alimentaţia sugarului este exclusiv lactată, ideal reprezentată prin laptele matern. Între componentele laptelui uman, privind acoperirea nevoilor nutritive ale sugarului mic, şi posibilităţile lui digestive, există o interdependenţă optimă, realizată şi impusă genetic.

După vârsta de 6 luni, se trece la diversificarea alimentaţiei sugarului, prin înlocuirea laptelui matern sau a laptelui praf cu alte alimente permise, dar mai consistente. După apariţia primilor dinţi, se face şi trecerea agresivă spre masticaţie.

Sugarul sănătos are o capacitate bună de adaptare digestivă, dar modul de alimentaţie condiţionează starea sa de dezvoltare şi stările de boală. Toleranţa digestivă scade foarte mult la sugarii de vârstă mică, alimentaţi artificiali, care au handicapuri biologice sau care sunt bolnavi. Toleranţa digestivă scăzută se manifestă prin anorexie, urmată apoi de vărsături şi scaune diareice.

Tot în perioada de sugar, are loc un ritm accentuat al dezvoltării neuropsihice şi afective. Activitatea neuro-musculară, psihică şi afectivă realizează un adevărat salt. Creierul îşi dublează greutatea de la naştere înaintea vârstei de un an, iar ritmul lui zilnic de acumulare în greutate este de 2-3 g în primele luni de viaţă.

Deloc de neglijat sunt şi stările conflictuale, ce survin ca urmare a unor carenţe sau a excesului de afectivitate, a unor frustrări legate de alimentaţia artificială sau de înţărcarea bruscă.

Perioada de sugar se caracterizează şi printr-o morbiditate crescută, dominată de afecţiuni respiratorii şi digestive.